Meditatii

„Ce a fost, va mai fi, și ce s’a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare. ” Eclesiastul 1:9

MAREA RESETARE !

Este simplu: CLICK, și gata ! Asta e Marea Resetare, numai că fiecare o putem vedea diferit. Însă Marea Resetare este cu adevărat MARE, atunci când ea afectează pozitiv viața oamenilor. Nu este vorba de o Nouă Ordine Mondială, pentru că nu există așa ceva, ci de Ordinea firească, cea străveche, în care reîntoarcerea la vechea armonie și restaurarea relațiilor de dragoste între noi, și  dintre noi și Dumnezeu, devine o necesitate și o preocupare majoră a individului, iar acesta este un proiect în care nu trebuie investit nici un cent, pentru că deja investiția a fost făcută pe deplin.

Dar este imposibil, spun unii. NU, nu este imposibil, ci este o chestiune de voință și înfăptuire, lucruri care vin de la Dumnezeu, de la Acel Dumnezeu de care societatea vrea să scape și pe care Îl ignoră de prea multă vreme. În societatea de astăzi, pentru realizarea acestei nebunii de proiect, da, se cheltuiesc bani, se elaborează mega proiecte, care pun în atenția lumii ecuația vieții fără credință și fără Creator.

Dar ce înseamnă, de fapt, resetarea. Până și un novice știe că resetarea înseamnă întoarcerea la setările fabricantului. Când, pe parcurs atingem taste greșite, sau facem setări neavizate, ne afundăm tot mai mult în tenebre din care nu mai putem ieși, iar atunci avem nevoie de resetare. Dar ce să reseteze cineva care ignoră adevărul despre setările inițiale. De vreme ce omul fără D-zeu crede că la început totul a fost un haos universal, resetarea înseamnă întoarcerea la haos și exact asta se întâmplă sub ochii noștri, iar media ne face un mare serviciu publicând aceste realități care au loc pe întreg mapamondul. Haosul social, economic, spiritual și moral de astăzi, parcă este fără precedent. Se pare că asta e Marea lor Resetare. Însă pentru noi, Marea Resetare înseamnă întoarcerea la setările Fabricantului.

Orice filosofie produsă de om și orice imagine pe care ne-am făcut-o despre D-zeu este o idolatrie și o rătăcire în tenebrele izvodirii minților noastre, este o îndepărtare de la setările Fabricantului. D-zeu nu este cum credem noi că este, ci e mult deasupra puterii noastre de imaginație. Ca dovadă pentru asta, avem argumentele celor ce, de-a lungul vremii, L-au făcut pe D-zeu din piatră și din lemn, L-au făcut rece și inert, L-au relativizat pe Cel ce e Veșnic, L-au închis într-o icoană pe Cel Nemărginit și L-au redus la muțenia unei icoane, pe Cel ce nu tace. Unii L-au reconceput ca pe un dumnezeu permisiv, care nu condamnă răul și păcatul. Cu un astfel de D-zeu trăiesc chiar și unii evanghelici. Și-au cioplit un d-zeu pentru care viața firească nu este o problemă, divorțul nu este păcat, nici furtul, nici minciuna, nici crima și nici o spurcăciune morală, ci toate acestea sunt drepturi și libertăți, spun ei. Ei bine, D-zeul Sfintelor Scripturi nu este ca omul, ci omul trebuie să devină ca El. Orice deformare a imaginii Lui D-zeu am produce, El rămâne totuși izvorul vieții și al necuprinsului, un D-zeu al iubirii și sfințeniei, și Singurul D-zeu Adevărat, diferit de tot ce ne putem noi închipui. De aceea, este necesară Marea Resetare, dar nu cum ne propun politicienii globaliști, ci așa cum, în adevăr,  trebuie să fie. Întoarcerea la relația, la armonia și la Edenul inițial în schimbul iadului în care mulți trăiesc astăzi. Mai simplu spus: Întoarcerea la D-zeu. Iar asta, nu costă nimic. Este la distanță de un Click; unul singur, în care omul individual hotărăște că a făcut prea multe setări de capul lui, că prea a ignorat setările inițiale și prea s-a aventurat spre nicăieri, așa că își vine în fire, se întoarce la realitate, ca dintr-o beție, și dă Click pe setările inițiale. ATÂT și gata!!!

Cu toate cele spuse, Marea Resetare, în deplinătatea ei, va avea loc atunci când Domnul Isus Hristos se va întoarce să guverneze, să facă justiție și să vindece nedreptățile lumii. Însă până atunci, omul are și el partea lui de făcut în acest proiect major. Iar a face asta ar fi o prioritate maximă, pentru orice persoană încurcată în setări străine de original. Așadar, începutul de an nou, ar fi momentul potrivit pentru Marea Resetare a vieții tale; ăsta e momentul tău. Ce vei face, acum, la început de an? Vei rămâne încurcat în hățișurile click-urilor tale greșite, sau te vei întoarce la setările originale?

Fie ca harul lui D-zeu să fie bogat pentru mulți păcătoși și în anul de grație 2021, Amin! Păstor Ilie Mondoc

– Ianuarie 2020 –

---

Propunere de OBIECTIV 2021 pentru toți frații și surorile mele în Hristos:

O ADUNARE LOCALĂ PUTERNICĂ

Poate ne întrebăm, cu suspiciune, cum să avem Biserici Locale puternice, când suntem obstrucționați și îngrădiți în întâlnirile de părtășie și în activitățile obișnuite ale mandatului nostru? Bisericile sunt bulversate, deoarece virusul acesta ne-a luat prin surprindere și ne-a afectat mai mult decât s-a așteptat cineva. Cine știe ce va aduce anul acesta nou? Și cine își mai poate propune obiective de îndeplinit pe așa vremuri de teamă, confuzie și incertitudine?

Ei bine, istoria ne confirmă, cu prisosință, că în urma prigoanelor, suferințelor și opoziției îndurate de-a lungul timpului, Biserica a devenit mai puternică; Și asta este o realitate confirmată. Așadar, noi nu facem excepție astăzi, iar ceea ce vă propun aici este UN OBIECTIV, poate îndrăzneț și greu de atins, dar posibil, pentru anul 2021- O BISERICĂ LOCALĂ PUTERNICĂ.

După 1989 am văzut prea multe Biserici Locale fărâmițate, și chiar ar fi timpul pentru reconciliere și pentru oprirea acestui fenomen deosebit de păgubos. Nici libertatea nu ne-a adus multe facilități sănătoase, ci dimpotrivă, oportunități bolnave pentru unii, să rupă adunările locale și să înființeze adevărate cluburi numite abuziv cu numele Bisericii lui Hristos. Însă pentru cei ce încă mai stăm în spărtură, apăsați de grija pentru biserici, este timpul să facem ceva, și ceva foarte necesar în zilele acestea: Să lucrăm cu râvnă la întărirea Bisericilor Locale.

Sugestia din Coloseni 3:13, parcă ar duce spre „secretul” unei Biserici Locale Puternice.- Îngăduiți-vă unii pe alții, și, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. 

*Și distingem aici niște argumente. Putem deveni o Biserică Locală Puternică, dacă ținem seama de:

• CINE și CE sunt frații: Pavel subliniază în versetul anterior, 13, că în Biserică avem bărbați și femei care au statutul întreit de: aleși, sfinți și preaiubiți. Col 3:12  Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeță, cu îndelungă răbdare. 
• CINE și CE suntem noi: În Coloseni 3:10 noi, credincioșii D-lui suntem numiți oameni noi. … și (voi) v’ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut.
• CINE și CE este Hristos: În al treilea rând, avem aici o încoronare a acestei serii de argumente și asta indică determinant și decisiv spre persoana D-lui Isus și spre poziția, dar și spre proporția locului ocupat de El în Biserica Sa. Hristos este totul!

Col 3:11  Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toți. 

În consecință, o Biserică Locală Puternică este formată din (1) Oameni aleși, sfinți și preaiubiți-v 12, (2) Oameni, noi-v 10, și între care (3) Hristos este totul și în toți-v 13. Pentru că noi suntem slabi și toți greșim în multe feluri, Îngăduința, Iubirea și Iertarea (v. 13, 14) sunt trei ingrediente care vor face  din Adunările noastre Locale – Biserici Locale Puternice.

O Biserică locală fărâmițată este aceea Adunsare din care lipsește îngăduința, iubirea și iertarea. Dar cum să fiu îngăduitor, cum să iubesc și cum să iert? Ca Hristos! Este vremea să nu mai fac aceste lucruri ca mine, ci ca El, ca Domnul.

Un Post Scriptum, deși, nu în ultimul rând: Deși, poate, unele alianțe și uniuni s-au întărit, ne-au slăbit Bisericile Locale pentru că prea ne-a lipsit Cuvântul. Iată ce spune Pavel în Col 3:16  Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cîntări de laudă și cu cîntări duhovnicești, cîntînd lui Dumnezeu cu mulțămire în inima voastră.

Fără nici o îndoială că acum ar fi timpul să ne întoarcem de la învățăturile sărăcăcioase importate în ultimii ani și de la predicatorii vedetă, și apropo, D-zeu nu are nevoie de vedete; deci să ne întoarcem la BELȘUGUL Cuvântului sănătos, ca să ne meargă bine în adunări; Iar cel ce dă binecuvântarea să fie D-zeu Duhul Sfânt nu duhurile invocate, închipuite și promovate în locul lui Hristos. Biserica Locală se întărește prin hrană din Cuvânt, nu prin surogate (înlocuitori).

NOTĂ: În mod normal, noi nu ar trebui să ne putem lipsi unii de alții, așa cum, din păcate, se mai întâmplă, fiindcă, împreună, noi suntem mădulare unii altora; mădulare în Trupul lui Hristos.

Cum va arăta anul 2021 ?, nu știm. Poate pe parcursul lui vor fi lupte grozave împotriva vechiului virus al ne îngăduinței frățești, al neiertării și neiubirii. Poate vor fi printre noi unii răniți în atingerea acestui obiectiv, poate vom fi provocați și ispitiți, poate vom ajunge să ne simțim obosiți și epuizați, dar ce știm sigur, este că la sfârșitul anului, dacă ne îngăduim, dacă ne iubim și dacă ne iertăm cu îngăduința, iubirea și iertarea lui Hristos, ei bine, atunci vom încheia anul cu Biserici Locale Puternice. Îmi place să cred că asta ne dorim cu toți. Și mă rog ca așa să fie și așa să ne ajute Domnul, Amin!

Da, chiar este posibil să devenim o Biserică Locală Puternică, dacă știm Cine și ce sunt frații noștri, cine și ce suntem noi și Cine și ce este D-l Isus Hristos în mijlocul Adunării Sale. Doamne Ajută, Amin!!!

Fiți Binecuvântați alături de familii într-o Biserică Locală Puternică.

La mulți ani ! Păstor, Ilie Mondoc

– Ianuarie 2020 –

---

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu, și-i vor pune numele Emanuil”, care, tîlmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Matei 1:23

NIMENI NU ESTE SINGUR !

Asta e marea veste a Crăciunului. Uneori, ni se pare că trăim într-o lume singuratică, tristă și fără speranță. Da, așa a fost, dar D-l Isus a venit în lumea celor singuri, ca să izbăvească omul de această realitate tristă. Au mai fost și alții care au crezut că sunt singuri.

(1) Păstorii credeau că sunt singuri în noaptea, în întunericul și neajunsul lor, dar a strălucit lumina din cer peste ei, ca să știe odată și pentru totdeauna că Domnul era acolo.

(2) Magii au crezut că sunt singuri cu gândurile, căutările și întrebările lor existențiale, fără răspunsuri, însă Domnul era acolo; o stea le-a vorbit pe limba lor, că nu sunt singuri.

(3) Iosif credea că e singur, cu o soție însărcinată, nu de la el, cu o călătorie lungă și anevoioasă spre Egipt și cu întrebările lui chinuitoare, dar Domnul era acolo.

(4) Simion Bătrânul, un sfânt care credea și el că e singur. Aștepta, și aștepta, dar întârzierea venirii lui Mesia îi dădea sentimentul că e singur și poporul se află la mâna romanilor, fără perspectivă și fără nimic promițător. Dar Domnul era acolo și a trăit să ridice pruncul în propriile brațe, să-L vadă cu proprii ochi și să binecuvânteze pe Domnul.

La fel poate fi și cu sfinții dintre noi, care așteptăm pe Domnul. Lecțiile trecutului ne învață că nu suntem singuri, chiar dacă uneori se pare așa.

Mulți cred astăzi că sunt singuri și se simt singuri, însă nu-i așa. Crăciunul e sărbătoarea care  ne amintește, poate cel mai bine, că D-zeu, care S-a întrupat este Numit Emanuel, care înseamnă- D-zeu este cu noi, fiind aproape de toți oamenii, pentru că toți oamenii sunt importanți pentru El, chiar și tu și eu. Însă diavolul minte că ești singur cu necazurile tale și că D-zeu este departe de tine, că nu-i pasă și nu știe necazurile prin care treci tu. Și așa face viața multora o mizerie și o ruină. Dar dacă cunoști astăzi adevărul că D-zeu este chiar acolo unde te afli tu, toate se pot schimba în bine, fiindcă marea veste a Crăciunului e că D-zeu, Emanuel este cu noi. Nimeni nu rămâne singur, decât dacă alege să-I ignore prezența. Te vei bucura și tu de surpriza că Domnul este chiar acolo cu tine, așa cum s-au bucurat păstorii, magii, Iosif și Simion, sau Îl vei respinge pe Emanuel?

Fie bucuria prezenței Lui cu noi toți, Amin!

Fratele păstor Ilie Mondoc

– Decembrie 2020 –

---

PRINTRE OBSTACOLE SPRE MOȘTENIRE

„Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele și partea mea de moștenire.”     Psalm 73:26

Luna Aprilie e luna Învierii. Acest „NISAN iudaic” moștenit în Creștinism, marchează piatra de temelie a credinței; căci dacă n-a înviat Hristos, credința noastră este zadarnică (1 Cor 15). Învierea D-lui e minunea care a trecut spre împlinire tocmai prin valea disprețului, a suferinței și mormântului; dar a triumfat spre moștenirea vieții celei fără de moarte. Înțelegerea realistă despre necazurile vieții de aici este că orice vale deschide perspectiva unei înălțimi și necazurile aduc oportunitățile lor.

Cine a avut nevoie de această epidemie nenorocită? Poate am răspunde intrigați: Nimeni! Dar lumea noastră, care L-a scos pe D-zeu din calcul, nu avea nevoie de această vale? Dar Europa dezcreștinată? Dar Biserica superficială? Dar creștinul adormit în brazdă?

Chemarea noastră principală este la moștenire, iar spre această moștenire s-ar putea să întâmpinăm obstacole. Uneori, din zel fără înțelepciune, le promitem oamenilor viață fără moarte și tinerețe fără bătrânețe, dar chiar dacă o spunem din amvoane, și cu cea mai bună intenție, de fapt mințim. Noi am învățat să nu ne punem încrederea în Hristos doar pentru viața aceasta, deoarece D-zeu are ceva mult mai bun pentru noi. Au murit creștini de coronavirus? Da! Înseamnă asta că nu mai e valabilă promisiunea lui D-zeu că ne va păzi? Ba da. Nimic din promisiunea Lui nu s-a știrbit, doar că, în lume vom avea necazuri și că nu trebuie să ne temem de cei ce pot ucide trupul, face parte din pachetul credinței. De aceea s-a dus Hristos să ne pregătească un loc, pentru că are ceva mai bun pentru noi, decât o viață nesigură, cu boli, suferințe, pierderi și amărăciuni. Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morții, și chiar dacă inima și carnea mi s-ar prăpădi, D-zeu va rămîne stânca inimii mele și partea mea de moștenire.  Așadar, creștini iubiți, privind la mormântul gol, deviza noastră este și rămâne aceasta: Printre Obstacole Spre MOȘTENIRE. Aprilie s-a dus, Mai e la jumătate, iar noi înaintăm, cu fiecare zi, spre nădejdea moștenirii noastre.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Fratele păstor Ilie Mondoc

– Aprilie/Mai 2020 –

---

CRIZA CORONAVIRUS ȘI 7 MOTIVE DE RUGĂCIUNE PENTRU BISERICA BAPTISTĂ FILADELFIA DIN Rm. Vâlcea, și nu numai

Deși am fost acuzați că noi, baptiștii, nu credem în minuni și că nu ne rugăm pentru lucruri mari, doresc să vă aduc aminte că în mai toate serviciile noastre publice, noi ne-am rugat pentru lucrările lui D-zeu printre noi, inclusiv pentru vindecări fizice. Dar am ajuns la cunoștința că deasupra oricăror lucrări, stă minunea nașterii din nou prin pocăință față de D-zeu și credința în D-l Isus Hristos. De aceea, fără să ne hazardăm să preconizăm, noi ne-am rugat mereu ca D-zeu să facă lucrările Sale mari printre noi. Să continuăm să facem asta, acum, în aceste vremuri absolut excepționale.

1-Ne rugăm pentru Doctorii și cadrele medicale creștine (unii sunt din bisericile noastre locale), care sunt expuși prin natura serviciului lor, cât și pentru tot personalul medical din linia întâi de pretutindeni; Ne rugăm pentru echipamente de protecție și pentru vindecări. Deja sunt raportate vindecări, dar să cerem și mai multe. Și pentru călăuzirea celor ce caută soluții în laboratoare.

2-Ne rugăm pentru Slujitorii Cuvântului, care în aceste zile au misiunea să încurajeze  pe credincioși, pe bolnavi, sau pe cei descurajați și fără nădejde. Și fac asta prin mesaje de la distanță sau chiar prin întâlniri individuale. Ca și cadrele medicale, ajung și slujitorii D-lui să fie expuși, iar unii s-au infectat și chiar au murit. Să ne rugăm ca D-l să îndepărteze ereziile și exagerările din mesajele lor în aceste zile, căci numai Adevărul Scripturilor poate ajuta – 2 Tim 2:15.

3- Ne rugăm pentru Biserica Adevărată a lui Hristos. Sunt zile în care, sub presiune, se poate aluneca în colaborări greșite. Nu va fi de nici un folos, nici pentru Biserică și nici pentru lume, ca tocmai acum să amestecăm grâul cu paiele. Să ne amintim că pe corabia lui Iona, mulți au chemat pe dumnezeii lor falși, dar nu s-a potolit marea, însă când a căscat Iona gura, s-a făcut liniște. Nici Ghedeon nu a avut nevoie de prea mulți ca să învingă pe Madian. Numărul mare nu a fost și nu va fi o soluție eficace, ci  a fi închinători în duh și Adevăr. Căci D-zeu dă izbândă și printr-un număr mic, ca și printr-un număr mare (1 Sam 14:6).

4-Ne rugăm pentru Solicitări de rugăciune. Nu pot fi amintite aici toate cererile de rugăciune, pentru că au venit multe, din toată lumea: din România, din toată Europa, America, Moldova, etc; unii sunt deja în stare gravă. Să ne rugăm și pentru mângâierea celor ce au avut, sau vor avea pierderi.

5-Ne rugăm pentru Scurtarea timpului de izolare a Bisericilor, iar până atunci, cu înțelepciune de sus, să folosim timpul acesta de „liniște” într-un mod profitabil pentru familiile noastre. Căci știm că fiecare lucru are vremea lui -Eclesiastul 3:1.

6-Ne rugăm pentru Guverne și pentru conducători, să-și îndrepte inima și gândurile către D-l și să dea popoarelor lor ideea de rugăciune către D-zeul cel Adevărat, care El face și tot El vindecă rana. (1 Tim 2:1-4 & Osea 6:1, Iov 5:18).

Căci Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna D-lui, pe care îl îndreaptă încotro vrea- Proverbe 21:1.

7- Ne rugăm pentru A Ieși mai Puternici din Această Criză; Biserica lui Hristos mai sfântă, iar societatea mai sensibilă la standardele Bibliei; și cu lecția învățată, ca nu cumva morții aceștia să fi murit degeaba, fără ca omenirea să învețe lecția. Ne rugăm și pentru consecințe negative minime în domeniul economic. Căci știm că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe D-zeu -Rom 8:28.

Notă:  Înțelepții spun că nici o lecție nu se poate învăța atât de bine ca lecția din criză. Dacă Dumnezeu a reușit să ne capteze atenția, și sperăm că da, înseamnă că am învățat ce trebuia să învățăm și că miile de morți n-au murit în zadar.

Și să ne mai amintim că astăzi, noi avem mai mult decât au avut prorocii care au făcut lucruri mari cu Dumnezeu. Noi avem Numele D-lui Isus. Să ne folosim de ce ni s-a dat. Dar nu în mod ușuratic, ci cu frica și respectul cuvenite (Ioan 16:23). Așa să ne ajute Dumnezeu, și așa să nădăjduim noi, Amin!

Așadar, împreună cu toată suflarea, să ridicăm privirea către Domnul și să spunem împreună cu psalmistul:

La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuiești în ceruri. Cum se uită ochii robilor la mîna stăpînilor lor, și ochii roabei la mîna stăpînei ei, așa se uită ochii noștri la Domnul, Dumnezeul nostru, pînă va avea milă de noi. Psa 123:1- 2

Rămâneți cu încrederea în D-l Isus Hristos, și cu nădejdea revederii mai curând în părtășiile Adunărilor noastre Locale, părtășii a căror valoare o înțelegem acum mai mult și de care ne este dor.

Fratele păstor Ilie Mondoc

– Aprilie 2020 –

---

CORONAVIRUS, nenorocire și oportunitate ???

Ce poate avea asta de-a face cu mine? Ei bine, da. Este destul de departe, și totuși aproape.

Istoria mai veche, sau mai recentă, consemnează, cu înfrigurarea, apariția unor virusuri, țările în care au apărut, numărul celor infectați și rata mortalității, care variază de la o situație la alta. Toate momentele acestea au în comun agitația și chiar panica răspândită printre oameni. Ceea ce este diferit însă, este că unii au murit, iar alții suntem încă în viață. Dar până când?

Cei care au pierdut bătălia cu ultimul virus, nu s-au gândit la penultima epidemie că următoarea ar putea să-i afecteze și pe ei. Și totuși, nu mai sunt printre noi. Procentul de mortalitate diferă de la un episod la altul, dar mai important decât procentajul statisticilor, este dacă vei fi și tu unul dintre victime. Nu, nu este vorba de virus, ci de moarte. Omul poate muri înecat cu o clătită apetisantă, departe de orice pericol de maladie și de orice scenariu prăpăstios.

Coronavirus; o nenorocire sau o oportunitate? Cum este o nenorocire, știm cu toți, dar cum poate fi o oportunitate? Ei bine, fiecare decidem!

În ciuda prăpădului, Coronavirus este o unealtă oportună de reflecție. Că toți vom sfârși viața nu este de loc o probabilitate, ci o certitudine. Nu este decât o chestiune de timp. Mai devreme sau mai târziu, sosește ceasul. Noi ne gândim, fie obsesiv, fie nu ne gândim de loc la moarte, dar ambele situații sunt păguboase.

A dori să trăim este cel mai normal, mai sănătos și mai bun lucru care trebuie să ne caracterizeze. Dar a nu ne gândi că suntem trecători este o eroare existențială. Existența noastră pe un pământ compromis a fost, de mută vreme, preocuparea divinității. Și cu multă vreme înaintea activiștilor pentru mediu, Dumnezeu a găsit soluția, fără cheltuieli guvernamentale colosale și fără încercări eșuate. Dar prioritatea Bunului Tată a fost și este, mai întâi, salvarea celui mai valoros bun din catastrofa globală: OMUL.

Nu-i așa? Pentru a da dovadă de înțelepciune, umanitate și dibăcie, salvăm mai întâi omul, abia apoi ne gândim la casa în flăcări. La urma urmei, dacă am pierde totul, dar nu pe om!

Pentru a pune în operă această vastă operațiune de salvare globală, Creatorul a trimis pe Fiul Său, pe singurul Său Fiu, Hristos, ca să ia bolile și suferințele lumii, a tuturor oamenilor, de pe toate continentele, din toate vremurile, din toate națiunile și din orice pătură socială, pentru a muri pe crucea Golgotei, aducând salvarea marelui capital al lumii; despre tine este vorba.  Iată, acesta este antidotul, care ne salvează, nu doar pentru timp, ci pentru eternitate.

Poate citești acest mesaj și până acum încă nu crezi în Hristos. Nici atunci n-au crezut toți, însă rugăciunea mea către D-zeu este să-ți atingă inima, să-ți deschidă mintea și să-ți dea harul de a înțelege gravitatea situației. Dacă astăzi mor alții și nu murim noi, asta nu înseamnă că este rezolvată problema, ci mai degrabă este o favoare care ni se face, cu scopul de a ne putea apleca serios asupra problemei noastre inevitabile-moartea. Este o chestiune de reflecție.

Așadar, nu lăsa momentul nefolosit. Nu epuiza criza aceasta degeaba! Hristos ne poate proteja de toate formele de Coronavirus, dar mai mult decât atât, ne poate da harul, ca prin credință în Jertfa de la Cruce a Domnului Hristos, să dobândim un mediu mai bun, un pământ și un cer mai bun și o viață infinit mai bună, decât a cunoscut omenirea până acum.

Ești interesat? Ai întrebări serioase despre preocuparea și dragostea lui D-zeu pentru tine?

Dacă ai curaj, apleacă-te pe genunchii tăi și spune lui Dumnezeu o rugăciune. Spune-I că, dacă e adevărat ce ai citit aici, vrei și tu să-L cunoști, iar eu, pot să te asigur din ceea ce cred și știu din Biblie, că dacă cineva Îl caută pe D-zeu cu sinceritate și cu toată inima, aceluia Atotputernicul și Iubitorul oamenilor i se descopere.

Iar dacă ai întrebări, sau dorești o Biblie, pentru tine sau pentru copii, caută-ne  la numărul de telefon (și WhatsApp) 0745 295 171, sau la adresa Bisericii din Rm-Vâlcea, str. G-ral Praporgescu, 13-15 și suntem gata să ne întâlnim, să vorbim și să ne rugăm împreună pentru liniștea, sănătatea, viața și sufletul tău și pentru  cei dragi.

Programul Slujbelor noastre este în fiecare Duminică dimineața și după masa, orele 9.00 și 17.00, precum și în fiecare Joi seara, ora 18.00.

Așadar, CORONAVIRUS, nenorocire și oportunitate ???

Da, este o nenorocire, mai ales că ar putea lua cu el pe unii dintre cei mai dragi și chiar pe tine, sau pe mine. Dar, pe de altă parte, este o mare oportunitate, care mă poate face să-mi număr cu înțelepciune zilele și să mă pun la adăpostul credinței în Dumnezeul cel mare și bun. Este o chestiune de reflecție!

Sunt interesat să te cunosc și să te ajut cum pot mai bine! Din rațiuni de onestitate, recunosc că eu nu pot rezolva problemele, sărăcia, amenințarea bolilor și moartea oamenilor, dar știu pe Cineva care poate. Te-aș prezenta cu drag Lui.

Dumnezeu să te binecuvânteze, să ocrotească familia ta de răul și maladiile din lume și să-ți ofere credința Sa mântuitoare. Această credință este soluția eficace a lui Dumnezeu de protecție împotriva dușmanului sufletelor, diavolul, care se află în spatele tuturor virusurilor și relelor din lume și pe care le promovează prin păcat.

Cu stimă și sinceră preocupare, Pastorul Ilie Mondoc

– Martie 2020 –

PS: Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața vecinică. Ioan 3:16 

---

OBIECTIV 2020 – LEGĂTURI PUTERNICE

• LEGĂTURA DUHULUI – Filipeni 2:1

Filipeni 2:1-2  Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mîngîiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină, și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gînd.

• LEGĂTURA PĂCII – Efeseni 4:3

Efeseni 4:3  și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii. 

• LEGĂTURA DRAGOSTEI – Coloseni 3:14

Col 3:14  Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrșirii. 

• LEGĂTURA FRĂȚEASCĂ – Faptele apostolilor 2:42

Fapte 2:42  Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frîngerea pînii, și în rugăciuni. 

Chiar dacă, uneori ar părea că unele dintre legăturile noastre se destramă, totuși, Domnul le poate vindeca, reface și întări în anul 2020.

Să sperăm, să ne rugăm și să ne dorim asta!

 

Propunere de ANGAJAMENT: Pentru că suntem la început de an și oamenii fac angajamente, haideți să respectăm tradiția si să facem și noi, pentru anul 2020, patru angajamente importante:

1-Mă angajez să respect pe Duhul Sfânt, în așa fel încât să nu deteriorez Legătura Duhului în comunitatea noastră de credincioși,

2-Mă angajez să respect pe frați și să nu intru în conflict cu nimeni, așa încât să nu deteriorez legătura păcii din comunitatea noastră de credincioși,

3-Mă angajez să respect Cuvântul D-lui, iubind necondiționat pe semeni, așa încât să nu deteriorez legătura dragostei din comunitatea noastră de credincioși,

4-Mă angajez să respect pe Hristos, prețuind relația din Trupul Său și să petrec cât de mult pot împreună cu frații și surorile, așa încât să nu deteriorez legătura frățească din comunitatea noastră de credincioși,

Și pentru că toate aceste patru legături sunt legături bune, mă angajez să le împlinesc și mă rog D-lui să mă ajute să le întăresc în anul nou, 2020.

Semnat astăzi, …………………………………….

Numele și Prenumele:…………………………………….

semnătura:………………………….

Binecuvântare, Biruință, Legături Puternice și LA MULȚI ANI

vă dorește fratele păstor Ilie Mondoc 

– Ianuarie 2020 –

---

IMAGINEA ÎNTREAGĂ A CRĂCIUNULUI

“Adu-ți aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânța lui David, înviat din morți, după Evanghelia mea,...”  2 Timotei 2:8

Cel mai adesea, imaginea noastră despre luna decembrie este imaginea despre Crăciun. Însă imaginea noastră despre Crăciun este incompletă fără o privirea întreagă asupra Personajului principal al Crăciunului. Am introdus în decor și alte personaje, plasate cu grijă în primul plan al sărbătorii: iubitul Moș Crăciun, spiridușii simpatici, renii zburători și alte ciudățenii plăsmuite de om. Sigur că uneori, pe undeva pe acolo, este și Pruncul, dar e destul de mititel ca să poată face mare lucru pentru noi. Și așa, reușim să-L ținem mic și fără șansa de a fi cunoscut pe deplin.

De această făcătură se ocupă cu mare atenție cel rău, care nu dorește ca oamenii să aibă imaginea întreagă a Crăciunului. Iar a-L ține pe Isus în iesle, este o metodă convingătoare că El nu reprezintă ceea ce lumea are, cu adevărat, nevoie. Isus nu este decât o jucărie religioasă și trebuie să rămână așa. Pruncul Hristos! Atât ! Și toată lumea e fericită!

Biblia însă, prezintă imaginea întreagă a Crăciunului, arătând imaginea întreagă a Personajului principal al sărbătorii. Adu-ți aminte de Domnul Isus Hristos, spunea Pavel, și urmează apoi, cele două detalii majore ale acestei imagini întregi, în cuvintele: (1) din sămânța lui David, indicând spre nașterea Sa în trup, și (2) înviat din morți, afirmând că Cel născut în Iesle a venit să biruiască, pentru a elibera lumea de tirania morții.

Când imaginea despre Pruncul născut în iesle e întreagă, sărbătoarea Crăciunului își capătă semnificația ei reală datorită imaginii de ansamblu a credinciosului, care vede Crăciunul prin prisma Evangheliei lui Pavel.

Ce imagine avem noi despre Crăciun? Ne bucurăm de o imagine întreagă? Sau ne jucăm cu Pruncul, Îl amestecăm printre alte brizbizuri și beculețe, punând pe altcineva și altceva în planul principal al sărbătorii? Sau venim la imaginea întreagă a Crăciunului, prin imaginea întreagă a Celui ce s-a Născut, a Murit și a Înviat, iar acum stă la dreapta măririi, pregătind glorioasa Sa revenire și instaurarea plenară a dreptății și păcii, în cer și pe pământ?

Acesta e Crăciunul nostru și ne bucurăm de el. Crede și bucură-te și tu.

Sărbători fericite și La mulți ani!

– Decembrie 2019 –

---

ALEGERI ÎNȚELEPTE: DREPT, RESPONSABILITATE ȘI CONSECINȚE

“Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.”  Proverbe 3:5-6

 1-DREPTUL de a alege și de a fi aleși, este statut în legea supremă a Statului Român. Dacă noi, ca și creștini, deja am fost aleși, de, și într-o instanță mult superioară lumii (Ioan 15:16), atunci, când vine vorba despre viața de pe pământ, sensul de lumină și sare se poate vedea bine și prin implicarea noastră în alegerea unui președinte după voia Domnului. Acesta este un drept absolut normal, pentru care să fim mulțumitori, dar, să ne gândim dreptul acesta și prin prisma Responsabilității.

2-RESPONSABILITATEA de a alege nu trebuie confundată cu obligația, ci trebuie înțeleasă ca și contribuția noastră activă, bine voitoare și inteligentă la binele pe care ni-l dorim nouă, Bisericii și semenilor noștri români. Dacă e nevoie de discernământ în alegerile președintelui din țara noastră, cine ar fi mai calificat decât persoana care cunoaște pe Hristos prin Evanghelie și este convinsă de gândurile de pace pe care le are Dumnezeu pentru lumea noastră frământată. Iată cât de limpede devine ideea de Responsabilitate a creștinului de a vota.

3-CONSECINȚA alegerilor noastre este ceva natural cu privire la viitorului din România. Adesea am auzit nemulțumirile celor ce au refuzat să voteze. Apatia nu va rezolva problemele, ci dimpotrivă, va alimenta dorințele nemărturisite ale unora care nu ne-ar dori pe la urne. Și nu vom putea fugi la nesfârșit de consecințele alegerilor noastre. Dacă am evitat consecințele pierzaniei veșnice prin alegerea Domnului Hristos și dacă am evitat consecințele unui mariaj nefericit prin alegerea unei căsătorii în Domnul, de ce nu am evita anume rele sociale prin alegerea unui președinte cu teamă de Dumnezeu? DAR cum să știm noi care dintre candidați are, cu adevărat, teamă de Dumnezeu? Prin rugăciune! Asta e ideea! Și așa să ne pregătim pentru DREPTUL, RESPONSABILITATEA și CONSECINȚELE alegerilor noastre. Doamne, ajută pe credincioșii Tăi, ajută România și ajută-i pe români, Amin!

– Noiembrie 2019 –

---

PROCESUL ÎNVĂȚĂRII

“…Doamne, învață-ne…” Luca 11:1

Ne aflăm în pragul începerii unui nou an școlar, și cu asta, un nou episod al procesului învățării. Înțelepții au numit învățarea în diferite feluri, căutând să argumenteze pentru beneficiile neîndoielnice ale deșteptării noastre intelectuale. Deși au existat și erori, iluminismul, revoluția, emanciparea și progresul sunt doar câteva realizări, pe care, ne place să le categorisim benefice și mereu bine venite. Superficialitatea și mai ales incultura, sunt responsabile de mult rău în istoria umană.

Chiar și Scriptura așează necunoașterea în boxa acuzaților în procesul celor care pier din lipsă de cunoștință (Osea 4:6).

Adevărul ne face slobozi în toate privințele, fie că vorbim despre adevărul spiritual, social, psihologic sau cum vrem să-l mai numim. Iar ajungerea la acel adevăr eliberator se face indiscutabil prin procesul învățării. Unii s-au născut gata învățați, așa că nu mai au nevoie să învețe nimic, însă ucenicul din Luca 11 a înțeles cât de multe mai are de învățat, de aceea se duce cu această cerere fericită exact la Persoana potrivită rugându-se: Doamne, învață-ne…

Dacă Dumnezeu te-a așezat în preajma cuiva care te-ar putea învăța, nu mai zăbovi nici o clipă. Beneficiile învățării nu sunt deloc o probabilitate, ci o certitudine, iar (1) cine refuză procesul învățării, își refuză propriul progres, (2) cine amână procesul învățării, își amână propria bunăstare, însă (3) cel ce pornește hotărât în procesul învățării, este un om înțelept, și se va face și mai înțelept (Proverbe 1:5). Așadar, compătimire pentru cei leneși și șovăielnici, și succes celor hotărâți să învețe Acasă, la Biserică sau la Școală. Marele Învățător al tuturor timpurilor, care Își oferă și astăzi binecuvântarea de a ne învăța este Domnul Isus. El a spus un lucru perfect valabil și pentru noi: Învățați de la Mine…( Matei 11:29)

Fiți binecuvântați în anul de învățare 2019-2020.

– Septembrie 2019 –

---

ÎNTREBAREA POTRIVITĂ A ÎNVIERII:

C    N  D ???

“…voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.„ Ioan 14:19

Primăvara aduce binecuvântări dintre care, desigur, nu lipsesc nici cele spirituale. De două mii de ani, generații de creștini s-au întrebat, fiecare la rândul ei: CÂND? Când Îl vom vedea pe Mântuitorul? Asta e Întrebarea cea Potrivită a Învierii, și chiar fără a cunoaște exact anul și ziua, bazați pe Cuvânt, știm că răspunsul e destul de limpede: CURÂND. Pentru asta suntem încredințați de multe texte sacre ca Evrei 10:37, unde citim: „Încă puțină, foarte puțină vreme”, și „Cel ce vine va veni, și nu va zăbovi“.

Așadar, repetarea Întrebării Potrivite a Învierii este bună și necesară, fiindcă răspunsul vine prompt, stimulând pe credinciosul care trăiește și așteaptă prin credință binecuvântata Întâlnire cu Domnul cel viu.

Când Isus vorbea ucenicilor (Ioan 14:18), le amintea că El se va întoarce, iar promisiunea Lui este perfect valabilă pentru noi, care am urmat credința apostolilor, că D-l Isus trăiește, și de aceea și noi vom trăi, chiar dacă lumea, boala, suferința, degradarea biologică împreună cu satana, sunt aici la ele acasă. Căci deși omul nostru de afară se trece, omul nostru din lăuntru se înoiește din zi în zi, după chipul Celui ce la făcut (2 Cor 4:16).

Totuși, întrebarea CÂND? , pune uneori la încercare răbdarea și credința noastră. Chiar și așa, aceasta rămâne Întrebarea cea Potrivită a Învierii, deoarece ea implică două realități însemnate despre D-l Isus și despre credincios. Mai întâi că Isus e Viu și de aceea poate, și se va întoarce, după cum a spus, iar al doilea, că credinciosul Îl așteaptă. Deocamdată sărbătorim, întărindu-ne în credință, așteptând cu emoție și nerăbdare și spunând și semenilor noștri că El Vine! CÂND? CURÂND! Nu știm precis ziua, dar tocmai de aceea Îl așteptăm în fiecare zi. Și sigur, într-una din aceste zile va veni, ochii unora Îl vor vedea, și vestea bună este că, dacă crezi, împreună cu credincioșii, poți și tu să-L vezi în ziua aceea, să-ți fie binevoitor, să-ți vorbească și să fii binecuvântat la venirea SA! 2Cor 4:14 Și știm că Cel ce a înviat pe D–l Isus, ne va învia și pe noi împreună cu Isus, și ne va face să ne înfățișăm împreună cu voi. Ce mai speranță magnifică!

Apostolii, după ce au aflat vestea Învierii, probabil se întrebau nerăbdători: CÂND?, CÂND Îl vom vedea? Și foarte curând, după aceea, L-au văzut. După cum ei au avut „curândul lor” și noi, după ce am auzit Evanghelia Învierii avem „curândul nostru” și știm că nu e departe când, cu siguranță, Îl vom vedea pe Mântuitorul Hristos.

Numai credincioșii au așa ceva, și numai ei se pot saluta cu bucurie, și entuziasm, spunându-și unii altora: HRISTOS A ÎNVIAT !     

– Aprilie 2019 –

---

Ș T I I    T U    C I N E ? ? ?

     “ Știi pentruce ți se încălzesc veșmintele, cînd se odihnește pămîntul de vîntul de miazăzi?  Iov 37:17

Așteptăm primăvara, dar ne plecăm supuși Celui ce conduce anotimpurile, rânduind toate după înțelepciunea Lui, și mereu surprinși de buna plăcere a voiei Sale, acceptăm cu încredere planificarea Sa, bucurându-ne în nădejdea vremurilor mai bune. Astăzi, când mulți caută să-L scoată pe D-zeu din ecuația vieții, ar fi momentul să punem totuși ÎNTREBAREA POTRIVITĂ A PRIMĂVERII: ȘTII TU CINE? Știi tu cine planifică, coordonează, și poruncește aici? Știi tu cine e la pupitrul de comandă al anotimpurilor, frigului și căldurii, vântului și furtunilor, și știi tu care este Numele Lui? Ei bine, glasul credinței ți-ar spune că Domnul este Numele Lui; El scoate vântul din cămările lui, Ier 10:1. Când vine de la miazăzi vântul primenește grădina și stârnește viața mugurilor, totul prinde culoare și conduce la bucurie, roade și la iubirea cea bună a Domnului Cel iubit, cum spune Cântarea Cântârilor 4:16.

Ucenicii cuprinși și ei de uimire, au pus o întrebare năucitoare în Matei 4:41: Cine este Acesta de îl ascultă și vânturile și marea? Bună întrebare! Iar glasul credinței răspunde ferm: Isus, D-zeu este Acesta, Slăvit să fie Numele Lui! Întreaga creație, necuprinsul cu stelele, pământul cu vara și iarna, frigul și căldura, toate răspund la unison întrebării „Cine este Acesta?” , și spun:  *E D-zeu, care scoate vântul din cămările lui, vântul acela care aduce ploaia de la apus, (Vest, Lc 12:54). *E D-zeu, care aduce de la miazănoapte înghețul (Nord, Iov 37:9). *E D-zeu, care aduce de la răsărit arșița și zăduful (Est-Osea 13:15). *E D-zeu, care aduce de la miazăzi căldura pământului, (Sud, Lc 12:55) de se topesc râurile și curge belșugul cerului peste ogorul și peste primăvara noastră. Căci Vijelia vine dela miazăzi, și frigul, din vînturile dela miazănoapte. D–zeu, prin suflarea Lui, face ghiața, și micșorează locul apelor mari. Cine poate să numere norii cu înțelepciune, și să verse burdufurile cerurilor, pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, și bulgării de pămînt să se lipească împreună?Iov 37:9-10 și 38:37-38

Și astfel avem întrebarea, dar și răspunsul potrivit al primăverii în glasul credinței; Iată aici un bun început pentru o așa primăvara, Amin!

– Martie 2019 –

---

RUGUL POTRIVIT

“…Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, și a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”

Exodul 3:4

Nu suntem străini de expresia Rugul Aprins. Chiar ne detașăm de lucrurile lumii, apoi organizați și disciplinați, ajungem cumva la rug, ne încălzim, ne place și chiar adunăm lume în jurul rugului nostru religios. Ne frecăm mâinile bucuroși, apoi ne întoarcem acasă mulțumiți; obosiți de călătorie, dar mulțumiți.

Însă rugul lui Moise era diferit. De fapt nici nu era al lui. Când Moise stătea la Horeb, aproape nimic nu-l încânta acolo. Acolo îi vorbea un D-zeu imposibil, îi cerea ce nu-i plăcea lui Moise și îl trimitea unde nu voia să se ducă. Asta e marea diferență dintre rugul răcoros de astăzi și rugul fierbinte din Horeb. Noi chiar vrem să mergem la rug, dar nu suntem gata să mergem destul de departe pentru a ajunge la rugul potrivit. Rugul care ne place nouă e adesea inițiat, aprins și întreținut de oameni; e zarvă, publicitate, artiști, instrumente, predicatori vocali și cântăreți zgomotoși cu personalitate, care nu-și acoperă fața, ca Moise, ci se mișcă scenic și teatral, în gesturi ridicole, fără sfiala cuvenită din sfânta prezență. Așa că aceste experiențe sunt nesatisfăcătoare, degenerând adesea în complicații păcătoase, fiindcă am organizat ruguri la jumătatea drumului, afară din perimetrul Bisericii, unde firea debordează liberă, veselă și satisfăcută. Creștinismului lumesc îi convine în jurul acestor ruguri și încurajează aceste improvizații simulacre.

La Rugul lui D-zeu însă, Moise a fost zdrobit, voința lui a fost îngenunchiată și toată filosofia lui s-a topit în prezența Celui ce a spus: EU SUNT! Vrei experiența lui Moise? Atunci mergi mai departe decât mulțimea, până rămâi singur în pustia, în întunericul și în disconfortul tău cu D-zeu. Abia acolo ajungi la Rugul Potrivit. Căci rugul potrivit nu e unde ne simțim bine, ci unde primim un mesaj de speranță pentru poporul chinuit de robie. Amin!

– Februarie 2019 –

---

DE LA ÎNCEPUT DE AN  NOU – RĂSCUMPĂRAȚI VREMEA 

La întrebarea: Câți ani ai?, noi răspundem: am 15, 20, 30. 50, însă ar trebui să spunem că anii aceștia nu-i mai avem, s-au dus și ce ne-a mai rămas ar putea fi doar zile, și gata… Dacă ar fi să dăm timpul înapoi, am lua-o de la început? , iar dacă răspunsul este da, asta înseamnă că nu ne place ce am făcut cu viața noastră până acum și am vrea să mai încercăm o dată. Dar știți ce? NU SE POATE. Fiecărui om îi este rânduită să trăiască și să moară o singură dată. De aceea, ar fi cazul să ne punem mai serios problema timpului care ne-a mai rămas? Ni se duc anii ca un sunet… spune Iov, și e mare adevăr în această afirmația. La început de an nou avem două lucruri de luat serios în considerare: 1-UN AVERTISMENT – De acum vremea s-a scurtat 1 Cor 7:29– și pentru că viața este scurtă- Ps 89:47, trebuie  s-o trăim cu cap. 2-O VESTE BUNĂ – Vremea vouă vă este prielnică –Ioan 7:9- Asta înseamnă că noi încă mai putem face ceva, să răscumpărăm ce ne-a mai rămas. Veșnicia nu ne mai oferă posibilitatea de fi înțelept cu felul în care ne petrecem timpul din viața aceasta, de aceea, să fim înțelepți cu timpul nostru.

Luați seama…să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște  neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea,…Ef. 5:15-16a.

Iată ce părere avea Psalmistul (deși se pare că mulți nu sunt de acord cu el): Mai mult face o zi în curțile Tale, decât o mie în altă parte; Putem spune un AMIN CINSTIT la această afirmație (Ps.84)? Știți când au înțeles fiii lui Core lucrul acesta? Când au fost îndepărtați de la Templu. Ar fi bine să prețuim Casa D-lui cât o avem. Astăzi avem libertate, avem clădiri, părtășii și multe alte binecuvântări care decurg din, prin și de la Casa D-lui. Le prețuim? Sau avem alte priorități?

Despre Ana, spune Evanghelia că era nelipsită de la Templu, tot așa și primii creștini, și slavă Domnului că acești sfinți au urmași cu exact aceleași obiceiuri binecuvântate până în zilele noastre.

Am observat, cu trecerea timpului, cât de specialiști suntem noi să ne motivăm lipsa de la Adunare. Dar dacă ești înțelept, NU TE JUCA NICIODATĂ CU TIMPUL TĂU, PENTRU CĂ TIMPUL TĂU NU SE JOACĂ NICIODATĂ CU TINE.

Domnul să ne binecuvânteze să putem răscumpăra timpul și LA MULȚI ANI FOLOSIȚI CU ÎNȚELEPCIUNE !!!

– Ianuarie 2019 –

---

CRĂCIUN 2018

Romani 1:1-7

Sărbătoarea nașterii se repetă în fiecare an, iar creștinismul, și nu numai, găsește în asta o reală pricină de bucurie, confort și, mulți dintre noi, speranță. Sărbătoarea aceasta afectează sufletele și trupurile oamenilor, atât prin speranța mesajului ei, cât și prin prilejul de a ne îmbrăca și mânca mai special în aceste zile.

Ceea ce trebuie subliniat cu seriozitate, este pericolul ca oamenii să se focalizeze, doar pe acea latură a sărbătorii care afectează trupurile, dar nu și sufletele.

Pavel realizează destul de repede că lucrul acesta se putea întâmpla ușor și creștinilor din Roma, de aceea își începe magnifica Epistolă către Romani, subliniind câteva lucruri importante. Nu putem epuiza bogăția din aceste prime 7 versete, dar ne vom uita de data aceasta la: Mesajul sau Evanghelia Sărbătorii, Natura Sărbătorii și Scopul Sărbătorii.

• I. MESAJUL, sau EVANGHELIA SĂRBĂTORII, v. 1

1  Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, 

2  pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi. 

Noi nu trebuie să sărbătorim Nașterea D-lui pentru că a venit Crăciunul, ci trebuie să sărbătorim Crăciunul pentru că S-a născut Isus. Unii au Crăciun fără Hristos. Dacă ar fi să aleg, eu aș prefera să am Hristos fără Crăciun.

Pentru a face cunoscută Evanghelia Sărbătorii, Dumnezeu a chemat vestitori:

• 1. Pe Proroci, v. 1-2: Sărbătoarea de astăzi nu este ceva nou, și nici ceva ce s-a întâmplat acum 2000 de ani, ci este ceva ce s-a planificat și s-a proiectat cu multă vreme înainte de evenimentul de pe plaiurile Betleemului.

Rolul Prorocilor s-a terminat indubitabil, atunci când a culminat cu prevestirea venirii lui Hristos. Acesta este apogeul și finalul clar al prorociei biblice, dar și culmea de pe care se poate vedea tot ce se poate vedea, atât în trecut, cât și în viitor. De aceea, este important să înțelegem că nu ne putem juca de-a prorocia, cum fac unii, ci trebuie s-o cercetăm, s-o cunoaștem și să spunem și altora că vârful maxim al prorociei Biblice este Hristos și numai Hristos.

Orice altceva, numit de oameni prorocie este o înșelăciune îndrăzneață și ignorantă, nu contează câte diplome teologice sau cât de titrat este cineva care prorocește găinării conjuncturale în numele Creștinismului.

Pentru a face cunoscută Evanghelia Sărbătorii Dumnezeu a chemat ca vestitori și:

• 2. Pe Apostoli: Pe lângă goana după proroci și prorocii, astăzi mai vedem în unele medii evanghelice, și foamea după poziția apostolică. Unii se numesc și astăzi apostoli. Cred cu tărie că trebuie să corectăm această aroganță și această rătăcire.

Problema nu este că spunem că suntem trimiși, deoarece chiar suntem. Domnul ne-a trimis să fim vestitori ai Cuvântului până la marginile pământului. Problema este că unii se cred apostoli, în sensul celor 12.  Acum noi citim în 1 Petru 2 că Biserica este o clădire spirituală, zidită pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Hristos. Așadar, dacă temelia a fost pusă, nu mai există nici loc pentru alte elemente de temelie și nici nevoie de așa ceva. Acum, noi credincioșii, care urmăm apostolilor, suntem material ulterior să spun așa, cărămizi, pietre vii, cum se exprimă Petru, care au rolul să înalțe edificiul până la altitudinea desăvârșirii lui în Hristos.

Nu vreau să știu altceva între voi decât pe Hristos, spunea Pavel. Pot să mărturisesc cu durere, că auzim multe predici din care Hristos lipsește aproape complet și nu ar trebui să fie așa.

Sărbătoarea aceasta ar trebui să graviteze doar în jurul lui Hristos, iar dacă tot vrem oameni, nu despre noi trebuie să vorbim, ci eventual despre apostolii și prorocii care ne-au vestit nașterea lui Hristos și să facem și noi același lucru pentru generația pierdută de astăzi, călcând pe urmele înaintașilor noștri cu aceeași smerenie și credincioșie. De fapt, noi trebuie să dispărem complet de pe scenă, fiindcă sărbătoarea nu este despre noi, ci despre El, despre Hristos Mesia. Noi primim bucuria, El primește atenția, lauda și închinarea sărbătorii. Toate luminile reflectoarelor trebuie îndreptate spre Domnul Isus și numai spre El. Asta ar trebui să înțelegem din mesajul Apostolilor și Prorocilor.

• II. NATURA SĂRBĂTORII

Versetele 3-4 descriu cele două naturi ale lui Hristos: umană și divină, și așa este și natura Sărbătorii Crăciunului.

3  Ea privește pe Fiul Său, născut din sămânța lui David, în ce privește trupul, 

4  iar în ce privește duhul sfințeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, 

• 1. Natura fizică, v. 3: Asta se referă la Omul Hristos.

Pavel ne îmbogățește prin intervenția din Filipeni  2:7-8, unde subliniază că D-l Isus  S’a desbrăcat pe sine însuș și a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. 8  La înfățișare a fost găsit ca un om, S’a smerit și S’a făcut ascultător pînă la moarte, și încă moarte de cruce. 

Nici odată nu am fi putut să ne apropiem de D-zeu, de pieptul, de inima și de mângâierile Lui fără întruparea lui Hristos.

Să ne gândim și la faptul că fără Hristos, nu aveam un mijlocitor care să facă posibilă apropierea nostră de Tatăl, dar atunci când vorbim despre D-l Isus, nu mai este nevoie de nici un mijlocitor. De Persoana Domnului Isus ne putem apropia direct, fără intermediari și fără preoți. El ne cheamă, Veniți la Mine, ne întinde mâna, ca lui Petru când se afunda în valuri și ne desfată la pieptul Său ca pe Ioan, ucenicul iubit. Și toate astea, datorită naturii Sale Umane.

• 2. Natura spirituală, v. 4:Dacă natura umană se referă la Omul Hristos, natura divină se referă la Dumnezeu Hristos.

Mergem în Ioan 1:1&14 și citim că 1 La început era Cuvîntul, și Cuvîntul era cu Dumnezeu, și Cuvîntul era Dumnezeu. 14Și Cuvîntul S’a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har, și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. 

Sărbătoarea Crăciunului este o sărbătoare fizico-spirituală. De aceea, aducem trupurile noastre ca o Jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu, iar aceasta va fi o slujbă duhovnicească din partea noastră (Rom 12:1). Este o lucrare completă pe care o facem, pentru că ea implică toată ființa noastră, fizică și spirituală.

Ca și în primul veac al creștinismului, există și astăzi o mulțime de erezii despre Persona lui Hristos. Un exemplu mai apropiat de noi este explozia, cel puțin de clădiri, ale martorilor lui Iehova, care au apărut în ultimul timp în România. Apoi mișcările carismatice și alte erezii din zona evanghelică, prin care este minimalizată lucrarea suficientă a lui Hristos de la Golgota.

Poate că dacă am vedea mai bine natura spirituală a sărbătorii și, mai mult, a Sărbătoritului, ne-am vindeca de multe nebunii izvodite de mințile umane, arogante și înguste.

• III. SCOPUL SĂRBĂTORII

Versetele 5-6 merg la scopul sărbătorii:

5  prin care am primit harul și apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinței pe toate Neamurile, 

6între cari sunteți și voi, cei chemați să fiți ai lui Isus Hristos. 

Scopul sărbătorii este întreit:

• 1. Cineva să aducă, v. 5a

Verbul a aduce, înseamnă a aduce unde suntem noi, adică la credință. Nu pot aduce pe cineva dacă nu sunt eu mai întâi acolo.

• 2. Cineva să asculte și să creadă, v. 5b

Scopul sărbătorii este împlinit atunci când cei ce aud, cred. Au auzit mulți, dar nu au crezut decât câțiva păstori zgribuliți, niște excentrici străini (magii) și vreo câțiva bătrânei uitați de timp, ca Simion și Ana. Dar tu, de acest Crăciun dintre care faci parte? Dintre cei mulți care aud și nu cred, sau dintre cei puțini care aud, cred și au parte de binecuvântarea Crăciunului?

• 3. Cineva să ajungă să fie a lui Hristos, v. 6

A avea parte de binecuvântarea maximă a Sărbătorii, înseamnă să ajungi să aparții lui Hristos.

Dacă în Sărbătoarea noastră nu se aduce nimic, nu ascultă nimeni de credință și nu ajunge nimeni să fie a lui Hristos, atunci Sărbătoarea noastră este absolut degeaba. Se poate spune că Sărbătoarea noastră nu are în ea scopul lui D-zeu.

Hristos S-a pogorât aici pentru mine și pentru tine. Dacă toată lumea te-ar disprețui, Hristos niciodată. Eu am venit să caut și să mântuiesc, spunea Mântuitorul (Luca 19:10).  Cu cât pricepe cineva mai de timpuriu lucrul acesta, cu atât mai bine pentru el. Posibil să-l vezi pe Isus mic la prima vedere, ca pe un prunc, dar El poate deveni un Mare Mântuitor, dacă vrei să vii, să auzi și să crezi. Asta s-ar numi Sărbătoare adevărată de acest Crăciun și pentru tine.

Apoi, v 7 este un salut către credincioșii cărora se adresa Epistola lui Pavel.

7  Deci, vouă tuturor, cari sunteți prea iubiți ai lui Dumnezeu în Roma, chemați să fiți sfinți: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la D–l Isus Hristos! 

La Nașterea D-lui Isus Hristos îngerii au fost afectați, păstorii au fost afectați, dușmanii și prietenii au fost afectați, sfinții și păcătoșii au fost afectați, înțelepții au fost afectați, cerul a fost afectat, pământul a fost afectat, lumea de atunci a fost afectată și lumea de acum trebuie să fie afectată. Fără asta sărbătorim degeaba.

Ești și tu afectat de Sărbătoarea nașterii lui Hristos? Fie ca Dumnezeu Duhul Sfânt să lumineze ochii multora spre Dumnezeu Fiul, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, așa încât întreaga Treime să umple Sărbătoarea noastră din acest an de mesajul, natura și scopul ei.

– Decembrie 2018 –

La Multi ani!

---

INDIFERENȚA

---

SĂRBĂTORI EVANGHELICE

„Să prăznuiești sărbători în cinstea Mea.” Exod 23:14

Din cele mai vechi timpuri, religia a fost saturată de sărbători, care gravitau, fie în jurul omului, fie în jurul divinității. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult astăzi. Chiar creștinismul e bombardat cu sărbători ciudate, unele de proveniență discutabilă, iar altele de-a dreptul păgâne, neavând nici cea mai mică legătură cu Sfânta Scriptură. De aici se naște o dispută destul de animată pe subiectul sărbătorilor. Una dintre întrebările frecvente, care ni se pun este despre unele sărbători: Voi țineți Crăciunul, Boboteaza, Paștele, Sf. Ion, Sf. Paraschieva și o mulțime de alte sărbători pe care majoritatea românilor le respectă?

Ca creștini evanghelici, noi am crescut cu învățătura, pe care o considerăm scripturală, că sărbătorile care trebuie să marcheze viața comunităților creștine, sunt cele legate foarte directe de Persoana Mântuitorului. D-l Isus este cea mai importantă Persoană a Bisericii, de aceea focalizarea pe sărbătorile legate de Fiul lui D-zeu se justifică pe deplin, deoarece acestea au darul de a ține concentrarea credincioșilor pe Hristos, care este Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre (Evrei 12:2). În vechime, toți bărbații erau obligați să participe la trei sărbători pe an: Paștele, Sărbătoarea Săptămânilor și Corturilor (Ex. 3:15-16). În Biserică, aceste sărbători continuă să existe, fiind împlinite în  Hristos, însă ele nu mai sunt poruncite, ci sunt ținute de comunitatea creștinilor, alături de încă vreo câteva, dar nu ca obligație, ci ca o bucurie a comemorării. Deci, după cronologia vieții Mântuitorului, avem următoarele sărbători:

(1) Nașterea, (2) Botezul, (3) Intrarea Triumfală, (4) Moartea și Învierea (Paștele), (5) Înălțarea, (6)Pogorârea Duhului Sfânt.

Aceste Sărbători pun în lumină evenimentele cruciale ale revelației, răscumpărării și reabilitării relației dintre om și Dumnezeu și sunt zile de sărbători sfinte pentru Biserica noutestamentală. Comemorându-le, noi așteptăm Sărbătoare Revenirii Sale, când fericita noastră nădejde se va împlini, la arătarea slavei Sale. Și cine aude să zică Maranata! Vino D-ne Isuse ! Nu ne interesează polemicile, ci Biblia, de aceea putem spune cu Pavel: Cine ține o zi, pentru Domnul o ține, iar cine n-o ține pentru Domnul n-o ține (Rom 14:5-6). Noi însă, le ținem pe acestea, le ținem în cinstea Domnului și suntem bucuroși să facem așa.

Fiți binecuvântați!

Păstor, Ilie Mondoc – tel. 0745 295 171

Adunarea Baptistă Independentă FILADELFIA, Rm-Vâlcea

– Iunie 2018 –

---

ANOTIMPURILE VIEȚII

”Poți să înozi tu legăturile Găinușei, sau să deslegi frînghiile Orionului?”  Iov 38:31

În cartea poetică a lui Iov vorbesc filosofi, teologi, pedagogi, și vorbește și Iov. La urmă vorbește D-zeu. Când Domnul îi atrăgea atenția lui Iov spre constelații, probabil acesta putea spune: Doamne, ce mă interesează pe mine stelele de pe cer? Tu nu vezi că eu am aici înmormântări, necazuri și nu mi-a rămas decât un ciob pentru bube?

Însă D-l are un mesaj plin de semnificație pentru Iov:

1-Legăturile Găinușei.

Această constelație de șapte stele indică sosirea primăverii, poate cel mai plăcut dintre anotimpuri, așa cum este frumos descris în Cântarea Cântărilor: „ Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, și se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.” Primăvara nu poate fi împiedicată să vină la timpul potrivit și nici nu poate fi legată să rămână aici tot timpul anului, așa cum ne-ar place. Tot așa, într-un sens spiritual, este sezonul care eliberează harul aducător de primăvară pentru sufletul în care, înainte a fost iarnă, întuneric, frig, moarte, și nerodire.

Nici Iov și nici un alt om nu poate lega acest ciorchine de stele (Găinușa)  așa cum a făcut-o Domnul, pentru a menține o viața de permanentă primăvară.

2-Frânghiile Orionului.

Cu această constelație apare iarna și cu ea crivățul, ploaia rece, zăpada și ghiața, care leagă pământul, așa că sămânța nu mai poate răsări, nu se mai poate lucra pământul și toată priceperea, uneltele și truda omului devin inutile. Legăturile Orionului sunt atât de tari, că nu există putere omenească să le dezlege, iar Iov învață aici că nimeni nu poate schimba cursul divin al lucrurilor și nimeni nu poate schimba iarna adversităților într-o primăvară a prosperității.

Noi am vrea să fie numai primăvară, să nu avem necazuri și suferințe, dar nu putem lega vremurile bune și nici dezlega pe cele grele. Cel mai bine este să ne supunem în tăcere suveranității lui D-zeu și să așteptăm vremea Lui de schimbare a circumstanțelor. Căci El e Singurul care vrea, și poate aduce lucrurile bune în viața omului, dar după înțelepciunea și la vremea Lui. Iov a învățat lecția, exprimând-o în cuvinte de pocăință, iar aceasta este atitudinea cea potrivită a omului copleșit de prezența măreață a Creatorului divin.

De ce este uneori iarnă în viața noastră? O știe El, care rânduie înțelept fiecare anotimp al vieților noastre. Așadar, să ne încredem în Domnul, căci El, binecuvântatul Stăpân va lucra pentru sufletul credincios!

(Prelucrare după mesajul fratelui Dorin Ștefan din 25 Martie 2018, Rm-Vâlcea)

---

PRIMĂVARA SPIRITUALĂ

”El (Domnul) dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenușa; El Își asvîrle ghiața în bucăți; cine poate sta înaintea frigului Său? El Își trimete Cuvîntul Său, și le topește; pune să sufle vîntul Lui, și apele curg. 

Psalm 147:16-18

Ne-a lovit, prin surprindere, gerul ultimelor zile și trebuie să recunoaștem că, împotriva previziunilor, nu am crezut că va fi chiar așa.

Asta este exact ce se întâmplă și în plan spiritual. Deși știm că trăim într-o lume a suferințelor și problemelor, totuși, ne așteptăm ca nouă să nu ni se întâmple, chiar dacă previziunile Scripturii sunt cât se poate de clare. Însă atunci când se întâmplă, și când credeam că am lăsat în urmă gerul siberian al greutăților, continuăm să suferim cu statornicie, știind că primăvara nu poate fi prea departe. Nădăjduim, ne fortificăm pe ultima sută de metri a iernii abuzive și privim cu speranță într-un viitor, care ne așteaptă cu siguranță, care va aduce cu el căldura binefăcătoare după toate înfrigurările trecute și poate, prezente. Ne susține părtășia sfinților, locul în care D-zeu ne împrospătează nădejdea, unde ne amintim că suntem aici să ne purtăm sarcinile unii altora, unde ne susținem în rugăciuni colective și unde ne adunăm cu bucuria celui ce știe că ce este mai bine, abia de acum urmează. Și asta pentru că știm că Domnul ne-a făcut promisiuni care nu se pot schimba, adevăr recunoscut chiar și de păgâni ca Balaam, care spunea odinioară:  Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-i pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini? Numeri 23:19

Zgribuliți de ultima zvâcnire a gerului, resimțit uneori dureros, ne croim drum spre vremurile binecuvântate ale primăverii spirituale, cu însoțirea lacrimilor, postului și rugăciunii, dar și cu nădejdea soarelui și a căldurii lui, pe care o dorim și o așteptăm cu drag; atunci temerile și frustrările reci din lăuntru se vor topi de soarele inevitabil și de căldura lui de care nu te poți ascunde și atât de binefăcătoare sufletului nostru. Atunci gheața va curge într-un râu vesel și binecuvântat, care udă și înviorează toată înfrigurarea noastră, de la om și până la cea mai neînsemnată gâză de sub cer; și chiar până la tine.

Din imperiul frigului, care se încăpățânează să plece, ne întindem mâinile spre nădejdile noastre, spre razele așteptate și spre primăvară; este primăvara sufletească și știm că vine, pentru că ne este pormisă de Domnul. Este promisă de Unul singur D-zeu, care nu este ca omul, nu minte, nu-i pare rău și va împlini ce a făgăduit. Și, fără îndoială, cu cât este mai mare gerul acesta, cu atât vom percepe mai bine primăvara noastră spirituală; o nădejde așteptată, ca toate celelate nădejdi ale credinciosului, înrădăcinată temeinic în meritele singurului Său Fiu și Mântuitor, Isus Hristos.

Da, vom uita gerul acesta, pentru că primăvara noastră spirituală vine, privește-o cu ochii credinței, iată se ivește, AMINI!

Păstor, Ilie Mondoc- tel. 0745 295 171

Adunarea Baptistă Independentă FILADELFIA, Rm-Vâlcea

– Martie 2018 –

---

AVERTIZARE ȘI O HOTĂRÂRE PERSONALĂ LA ÎNCEPUT DE AN

Mă voi purta cu înțelepciune pe o cale neprihănită. -Cînd vei veni la mine? Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.”  Psalmul 101:2

Cineva ar putea întreba: ce pericol atât de mare ne stă înainte încât să lansăm acest S.O.S.? Ei bine, suntem în mare primejdie. Biserica și familiile noastre sunt în primejdia de a rămâne lipsite de bunătatea care ar transforma totul în bine. Am putea să ne obișnuim cu handicapul de a nu fi buni unii cu alții, și să nu ne atingem scopul pentru care existăm ca Biserică și ca familii creștine. Am putea rămâne critici, reci, insensibili la nevoile din jur, și, în definitiv, RĂI! Și ăsta este un pericol pentru care chiar trebuie să lansăm acest S.O.S. la început de an nou.

*S. O. S. înseamnă pentru noi trei lucruri pe care să le ținem minte tot anul: Un Secret, o Obligație și o Satisfacție, adică S.O.S. – 2018

SECRETUL–„Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui;”Pv 19:22 

Sau, altfel spus: Cum să reușești anul acesta să fii o persoană deosebită?

Fii bun; ăsta e secretul! Ce binecuvântare ar fi pentru Biserica noastră dacă am prinde cu toții Secretul și am fi, în anul 2018, niște oameni buni!

OBLIGAȚIA– „…, fiți buni unii cu alții,” Efeseni 4:32 

Asta nu este o opțiune, ci o poruncă, deci o obligație. Nu ești bun fiindcă ai decis tu să fii bun, ci fiindcă ai ales să asculți porunca D-lui. Și lucrurile vor lua un curs fericit, pe care semenii îl vor vedea în anul 2018. Și asta este posibil dacă ne îndeplinim Obligația de a fi buni unii cu alții.

SATISFACȚIA–„Cînd se înmulțesc cei buni, poporul se bucură,..”Pro 29:2 

Probabil că cel mai mult ne lipsește bucuria. Bucuria personală, bucuria în familii și în Adunare. De ce? Pentru că până acum nu am reușit să fim buni unii cu alții. Dar când reușim, vine Satisfacția și nu numai că ne este bine în lăuntru, dar oamenii își vor dori să aibă și ei ce avem noi. Ne vor întreba ca pe apostoli: Fraților ce să facem? Răspunsul e simplu: Fiți buni unii cu alții!!! Asta e toată filosofia. Apoi vine Satisfacția sub forma bucuriei; și ca să reușim lansăm aici S.O.S.-ul cu BUNĂTATEA ca obiectiv al Bisericii pentru anul 2018. D-l să ne ajute și La Mulți Ani!!!

Păstor, Ilie Mondoc- tel. 0745 295 171

Adunarea Baptistă Independentă FILADELFIA, Rm-Vâlcea

– Ianuarie 2018 –

---

FIORUL CEL BUN AL CRĂCIUNULUI

“(Steaua) …s’a oprit deasupra locului unde era Pruncul.

Cînd au văzut ei steaua, n’au mai putut de bucurie.” Matei 2:9-10Este bine știut că fiecare lucru bun are o copie, un fals. Așa este și cu sentimentul de Crăciun, pe care l-am numit aici fior. Fior înseamnă Senzație sau emoție vie provocată de un sentiment puternic, frică, freamăt, cutremur.De Crăciun, ne-am obișnuit cu un decor tot mai viu colorat și împrospătat de un spirit comercial extrem de inventiv, așa că de la an la an, fiorul de crăciun este influențat puternic de ce vedem și auzim, de ofertele de mâncare și toalete, și de sloganurile mai mult sau mai puțin religioase ale societății moderne, atât de adaptate la trendurile necreștinătății din noi. Așadar putem fi ușor cuprinși de fioruri false, la auzirea unei urări, unui „cuvânt bun” , unei colinzi sau la oferta spectacolelor impardonabil de necreștine din media, din societate, în general și chiar din unele Biserici. Bogații și săracii pot fi cuprinși de același fior fals al crăciunului, ca de o vrajă care înmoaie pe nesimțite și ireziztibil chiar și pe cel mai zgârcit bogat, sau pe cel mai stricat cerșetor. Pentru câteva zile sutem toți cumsecade. ATÂT! Putem să ne întoarcem de la orice astfel de spectacol cu un sentiment de fior, numai că fiorul cel bun al Crăciunului este departe de toată această ofertă fabricată din jur.Personajele Biblice au avut și ele Crăciun, primul din istorie, însă l-au numit Nașterea Mântuitorului, și ne uităm doar la Magi, pentru care Crăciunul a fost în felul următor: Totul a început cu privirile. Oamenii aceștia au descoprit miracolul când cercetau cerul. Cum vom putea noi descoprii minunea dacă suntem atât de concentrați pe pământ și nu pe cer?Apoi Magii au acționat în spiritul lucruilor descoprite sus,  și au plecat la drum, călăuziți de stea. Ce origini au stelele călăuzitoare de astăzi? Le-am descoprit sus, sau sunt staruri preferate, convenabile și deștepte, cu care nu ne-am face de rușine în lume?Urmând mai departe Magii, spre fiorul real al Crăciunului, vedem că deși au întâmpinat obstacole, călăuziți de sus au putut evita erorile de orientare și în cele din urmă, au ajuns la țintă. Până acum totul era speranță și entuziasm, dar acum lucrurile se schimbă dramatic și FIORUL cel BUN al Crăciunului se materializează în momentul întâlnirii cu Domnul. Mulți au fiorul Crăciunului, dar fără întânirea cu Împăratul, Hristos și asta este o eroare tare păguboasă astăzi.Un alt indiciu clar al Fiorului cel Bun al Crăciunului este ceea ce urmează după această întâlnire. Textul din Evanghelie ne spune că Magii au intrat în Iesle și au văzut Pruncul, și probabil, după un schimb de cuvinte cu cei de acolo, au făcut câteva lucruri: (1) s-au închinat, (2) și-au dechis vistieriile și (3) s-au întors pe un alt drum -Matei 2:11-12.*Nu putem să ne imaginăm emoția și teama sfântă, FIORUL, în cele din urmă, cu care au călcat oamenii aceștia în prezența Împăratului din Iesle, dar știm că după acest eveniment totul s-a schimbat în viața lor.Dacă fiorul tău de crăciun (1) nu te conduce la Închinare, (2) nu-ți dă puterea să dechizi vistieriile și (3) nici nu-ți schimbă drumurile vechi ale vieții, să știi că ăsta nu-i fiorul adevărat al Crăciunului. Pentru că sub influența acestui cutremur sfânt, închinarea, banii și căile omului sunt domenii care se schimbă dramatic. De ce? Pentru că Magii l-au căutat și L-au găsit pe Mesia.Doamne ajută-ne și cercetează-ne astăzi cu fiorul cel Bun al Crăciunului.Astăzi vin să-mi plec  genunchii…, cu sfială și rușine…copilaș (Împărat) venit din ceruri, Să porți crucea pentru mine.Mat 2:11  Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s’au aruncat cu fața la pămînt, și I s’au închinat; apoi și-au deschis vistieriile, și I-au adus daruri: aur, tămîie și smirnă. Mat 2:12  În urmă, au fost înștiințați de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, și s’au întors în țara lor pe un alt drum. VĂ DORESC SĂRBĂTOARI BINECUVÂNTATE cu FIORUL CEL BUN AL CRĂCIUNULUI!Păstor, Ilie Mondoc- tel. 0745 295 171Adunarea Baptistă Independentă FILADELFIA, Rm-Vâlcea- Decembrie 2017-

---

O CHESTIUNE DE APARTENENȚĂ

        “…voi sînteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui D–zeu.„ 1Cor 3:23

Prin creație, toți oamenii aparțin lui D-zeu, dar

într-un sens foarte special, credincioșii aparțin lui D-zeu o data mai mult, prin răscumpărare și prin prețul plătit la Calvar (1 Cor 7:23).

Din pricina aceasta, creștinismul real se reduce dramatic la o chestiune de aprtenență și la tot ce implică asta. Dacă am fost născut din nou, prin credință în Cristos, apare o problemă foarte importantă și care nu mai suportă nici o amânare: problema apartenenței; Cui aparțin? Și dacă nu mai sunt al meu, sunt al Lui, și dacă sunt al Lui, nu mai fac ce vreau eu, și dacă nu mai fac ce vreau eu, nu mai sunt eu numărul unu, ci El. Și dacă El este Numărul Unu, nu mai sunt eu responsabil să port, să rezolv și să controlez toate, ci numai ceea ce mi-a fost încredințat în administrare. De acum nu mai sunt eu stăpânul care are primul și ultimul cuvânt, ci robul care ascultă cu drag și împlinește cu credincioșie voia Celui căruia Îi aparțin.

Așadar, să ne cercetăm acum cu câteva întrebări: Cum mă comport eu? Ca un stăpân, sau ca un rob cumpărat? Fac voia Stăpânului cu timpul, tinerețea/bătrânețea, banii, sănătatea, familia și toate celelalte lucruri care mi-au fost încredințate? Sau mă aflu într-un război continuu cu Cristos, cu soțul, cu părinții sau cu alți administratori rânduiți peste mine? Da, este adevărat că prin nașterea spirituală aparțin lui Cristos, dar arată viața mea lucrul acesta? Iată aici o provocare care poate rezolva toate problemele, îndepărta toate presiunile și liniști toate furtunile devastatoare din ultimii ani ai vieții tale: Puneți-Mă la încercare și veți vedea…(Maleahi 3), adică dă-te la o parte și lasă-L pe Cristos să acceadă la poziția de Stăpân în viața, familia și Biserica ta, pentru că, până la urmă, totul este o chestiune de apartenență. Unii s-au dat la o parte și trăiesc binecuvântați și nici tu nu ești departe de asta; dă-te la o parte !!!

---

NEVOIA DE ASTAZI DE CUVINTE BUNE SI MANGAIERE

“…:12 Atunci Îngerul…a zis: „Doamne al oștirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe cari Te-ai mîniat în acești șapte zeci de ani?” 13Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mîngîiere,…16…:„Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăș în el, și funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului. …” Zah 1:12-13,16

Cât de mare nevoie era atunci de vorbe bune, de mângâiere! După 70 de ani de robie grea, poporul se afla înapoi în țară, totul era devastat, prăbușirea țării era grozavă, iar dușmanii vegheau atenți împotriva binelui acestui popor. Însă la întrebarea profetului: “până când?”, Domnul răspunde cu vorbe bune de mângâiere.

Și cât de mare nevoie este și astăzi de cuvinte bune și de mângâiere pentru Biserica Sa, care își revine cu greu din hățișurile Babilonului Modern și care se confruntă cu un dușman deosebit de atent, ca nu cumva credincioșii să se întoarcă la stilul de la început de vorbire, de vestimentație, de viață, adică la ponderație și normalitate. Am vrea să reconstruim obiceiurile sfinte și chiar ne-am apucat de lucru, dar pârâșul face scrisori împotriva intențiilor noastre bune, în timp ce alți dușmani nevăzuți ne țin, ca nu cumva să renunțăm la tiparele lumii, pe care, în nepriceperea noastră, le găsim rezonabile și pe care unii, chiar dintre noi, le apără cu pasiune, de parcă la asta ar fi chemată Biserica de astăzi. Suntem aproape să reașezăm temeliile Templului Spiritual pe care-l construim cu pietre vii, dar ne împiedică neputințele și dușmanii noștri, care știu cât de mare ne-ar fi bucuria dacă am reuși. Într-o asemenea situație, Domnul se întoarce cu îndurare și ne glăsuiește cu vorbe binevoitoare. El știe ce are de gând să facă, de aceea vom reuși, dușmanii vor fi îndepărtați, scrisorile pârâșilor își vor pierde relevanța, ne vom recâștiga încrederea că putem și cuvintele binevoitoare ale D-lui ne vor ridica. Vom construi cu Domnul și vom avea izbândă, pentru că așa a promis El! Și ne-o promite și acum cu vorbe bune, El, ziditorul Bisericii Sale, AMIN !

Păstor Ilie Mondoc

---

ASA VORBESTE DOMNUL, DUMNEZEU:

“…: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n’asculte!…!”  Ezechiel 3:27 

În timp ce mâna D-lui apăsa asupra lui, amărât și împovărat, profetul se îndrepta cu mesajul Cuvântului spre poporul exilat, iar mânia interioară pentru rătăcirea acestui popor completa tabloul sumbru al misiunii dificile pe care o primise din partea lui D-zeu.

Cele două mari pericole subliniate în text sunt:

(1) pericolul epidemic al îndărătniciei și răzvrătirii, care a luat aici forma neascultării de Cuvântul D-lui, iar această meteahnă a neascultării este, din nefericire, atât de frecventă și astăzi. Iată ce citim în Ezechiel 2:8: „Tu, însă, fiul omului, …! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici!…” ATENȚIE! Cu această îndărătnicie vine și pericolul contaminării celor ce încă mai umblă în frica D-lui.

(2) pericolul alegerii greșite. Ezechiel 2:7  …să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sînt niște îndărătnici!, iar în 3:27, „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n’asculte!…!” 

Poate că una dintre acuzațiile frecvente aduse Domnului este legată de libertatea pe care ne-a dat-o, libertate pe care, de altfel, ne-o dorim. Numai că noi suntem chemați la libertatea să alegem ascultarea, nu răzvrătirea. Din debutul cărții Ezechiel înțelegem clar că forma de răzvrătire de care suferea poporul era banala neascultare. Dar oare nu există și astăzi pericolul acesta? Dacă Domnul ne-a dat libertate în Hristos, nu suntem chemați oare la libertatea de a asculta de Cuvântul sfânt?

Cine este contaminat de neascultare se poate, și trebuie să se pocăiască chiar acum, iar dacă încă nu suntem contaminați, ATENȚIE!!! Există și acest pericol, iar cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea să n-asculte…

Doamne păzește moștenirea Ta, Amin, Amin !!!

Păstor Ilie Mondoc

---

ADUNAREA ÎNȚELEPȚILOR

CUM NE AFECTEAZĂ ÎNVIEREA LUI HRISTOS

„Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-i legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.”  Fapte 2:24 

Învierea Lui Hristos este cel mai extraordinar eveniment înregistrat în istoria umanității. Este atât de mare, încât nu este ușor de acceptat; și totuși este real și confirmat, consemnat și comemorat în lume. Învierea lui Hristos este un fapt care ne afectează pe toți. Cei credincioși și cei necredincioși deopotrivă sunt atenți la acest eveniment excepțional. Împotrivitorii și ateii chiar, privesc evenimentul fără a putea tăgădui, cu argumente satisfăcătoare, Învierea lui Hristos. Dimpotrivă, iată cum îi afectează și pe ei: se aliniază creștinismului, și de voie, de nevoie, poate nu respectă învierea în sine, dar respectă crezul și ceremonia creștină din jurul acestei sărbători. Aceștia iau în calcul calendarul creștin, își programează lucrurile și consemnează evenimentul în agenda lor. 

Creștinătatea tradițională, cu tot formalismul ei păgubos, sărbătorește Învierea cu o consecvență și cu un entuziasm care ține de secole.

*Dar pe noi, credincioșii născuți din nou, cum ne afectează învierea? Ce se întâmplă în viața credinciosului autentic din cauza învierii? Ei bine, învierea D-lui Isus Hristos este resortul care antrenează toată viața nouă a credinciosului de la un capăt la altul, îi furnizează energia, vitalitatea și nădejdea, motivându-i acțiunile de milă creștină, de mărturie și de martiraj, dacă trebuie. Însă pentru a sublinia prima și cea mai mare lucrarea a Învierii lui Hristos în viața credinciosului pocăit cu adevărat trebuie să spunem că influența majoră și capitală a învierii în viața noastră este tocmai VIAȚA LUI HRISTOS (Coloseni 3:4). Dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă, are Același Tată, Familie și Împărăție ca și Hristos, are aceleași scopuri, trăire și filosofie a vieții ca Cel pe care D-zeu L-a înviat, dezlegându-i lăgăturile morții, pentru că nu putea fi ținut de ea. Are aceeași viață – viața lui Hristos (nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine (Galateni 2:20); asta este !

E adevărat lucrul acesta și cu privire la tine? Influențează Învierea lui Hristos viața ta ? Ar trebui !… Trist este că pe unii nu-i mai prea influențează.

Dacă suntem dintre acei pe care Învierea lui Hristos chiar îi influențează atunci iată ce adaugă aici Pavel: „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. 

Gîndiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. 

Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 

Cînd Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă. Deaceea, omorîți mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăția, patima, pofta rea, și lăcomia, care este o închinare la idoli…” Coloseni 3:1-5

HRISTOS A ÎNVIAT !!!                                                      

păstor Ilie Mondoc, Rm-Vâlcea

---