“…voi sînteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui D–zeu.„ 1Cor 3:23
Prin creație, toți oamenii aparțin lui D-zeu, dar
într-un sens foarte special, credincioșii aparțin lui D-zeu o data mai mult, prin răscumpărare și prin prețul plătit la Calvar (1 Cor 7:23).
Din pricina aceasta, creștinismul real se reduce dramatic la o chestiune de aprtenență și la tot ce implică asta. Dacă am fost născut din nou, prin credință în Cristos, apare o problemă foarte importantă și care nu mai suportă nici o amânare: problema apartenenței; Cui aparțin? Și dacă nu mai sunt al meu, sunt al Lui, și dacă sunt al Lui, nu mai fac ce vreau eu, și dacă nu mai fac ce vreau eu, nu mai sunt eu numărul unu, ci El. Și dacă El este Numărul Unu, nu mai sunt eu responsabil să port, să rezolv și să controlez toate, ci numai ceea ce mi-a fost încredințat în administrare. De acum nu mai sunt eu stăpânul care are primul și ultimul cuvânt, ci robul care ascultă cu drag și împlinește cu credincioșie voia Celui căruia Îi aparțin.
Așadar, să ne cercetăm acum cu câteva întrebări: Cum mă comport eu? Ca un stăpân, sau ca un rob cumpărat? Fac voia Stăpânului cu timpul, tinerețea/bătrânețea, banii, sănătatea, familia și toate celelalte lucruri care mi-au fost încredințate? Sau mă aflu într-un război continuu cu Cristos, cu soțul, cu părinții sau cu alți administratori rânduiți peste mine? Da, este adevărat că prin nașterea spirituală aparțin lui Cristos, dar arată viața mea lucrul acesta? Iată aici o provocare care poate rezolva toate problemele, îndepărta toate presiunile și liniști toate furtunile devastatoare din ultimii ani ai vieții tale: Puneți-Mă la încercare și veți vedea…(Maleahi 3), adică dă-te la o parte și lasă-L pe Cristos să acceadă la poziția de Stăpân în viața, familia și Biserica ta, pentru că, până la urmă, totul este o chestiune de apartenență. Unii s-au dat la o parte și trăiesc binecuvântați și nici tu nu ești departe de asta; dă-te la o parte !!!