Meditatii

FIORUL CEL BUN AL CRĂCIUNULUI

“(Steaua) …s’a oprit deasupra locului unde era Pruncul.
Cînd au văzut ei steaua, n’au mai putut de bucurie.” Matei 2:9-10

Este bine știut că fiecare lucru bun are o copie, un fals. Așa este și cu sentimentul de Crăciun, pe care l-am numit aici fior. Fior înseamnă Senzație sau emoție vie provocată de un sentiment puternic, frică, freamăt, cutremur.

De Crăciun, ne-am obișnuit cu un decor tot mai viu colorat și împrospătat de un spirit comercial extrem de inventiv, așa că de la an la an, fiorul de crăciun este influențat puternic de ce vedem și auzim, de ofertele de mâncare și toalete, și de sloganurile mai mult sau mai puțin religioase ale societății moderne, atât de adaptate la trendurile necreștinătății din noi. Așadar putem fi ușor cuprinși de fioruri false, la auzirea unei urări, unui „cuvânt bun” , unei colinzi sau la oferta spectacolelor impardonabil de necreștine din media, din societate, în general și chiar din unele Biserici. Bogații și săracii pot fi cuprinși de același fior fals al crăciunului, ca de o vrajă care înmoaie pe nesimțite și ireziztibil chiar și pe cel mai zgârcit bogat, sau pe cel mai stricat cerșetor. Pentru câteva zile sutem toți cumsecade. ATÂT! Putem să ne întoarcem de la orice astfel de spectacol cu un sentiment de fior, numai că fiorul cel bun al Crăciunului este departe de toată această ofertă fabricată din jur.

Personajele Biblice au avut și ele Crăciun, primul din istorie, însă l-au numit Nașterea Mântuitorului, și ne uităm doar la Magi, pentru care Crăciunul a fost în felul următor: Totul a început cu privirile. Oamenii aceștia au descoprit miracolul când cercetau cerul. Cum vom putea noi descoprii minunea dacă suntem atât de concentrați pe pământ și nu pe cer?

Apoi Magii au acționat în spiritul lucruilor descoprite sus,  și au plecat la drum, călăuziți de stea. Ce origini au stelele călăuzitoare de astăzi? Le-am descoprit sus, sau sunt staruri preferate, convenabile și deștepte, cu care nu ne-am face de rușine în lume?

Urmând mai departe Magii, spre fiorul real al Crăciunului, vedem că deși au întâmpinat obstacole, călăuziți de sus au putut evita erorile de orientare și în cele din urmă, au ajuns la țintă. Până acum totul era speranță și entuziasm, dar acum lucrurile se schimbă dramatic și FIORUL cel BUN al Crăciunului se materializează în momentul întâlnirii cu Domnul. Mulți au fiorul Crăciunului, dar fără întânirea cu Împăratul, Hristos și asta este o eroare tare păguboasă astăzi.

Un alt indiciu clar al Fiorului cel Bun al Crăciunului este ceea ce urmează după această întâlnire. Textul din Evanghelie ne spune că Magii au intrat în Iesle și au văzut Pruncul, și probabil, după un schimb de cuvinte cu cei de acolo, au făcut câteva lucruri: (1) s-au închinat, (2) și-au dechis vistieriile și (3) s-au întors pe un alt drum -Matei 2:11-12.

*Nu putem să ne imaginăm emoția și teama sfântă, FIORUL, în cele din urmă, cu care au călcat oamenii aceștia în prezența Împăratului din Iesle, dar știm că după acest eveniment totul s-a schimbat în viața lor.

Dacă fiorul tău de crăciun (1) nu te conduce la Închinare, (2) nu-ți dă puterea să dechizi vistieriile și (3) nici nu-ți schimbă drumurile vechi ale vieții, să știi că ăsta nu-i fiorul adevărat al Crăciunului. Pentru că sub influența acestui cutremur sfânt, închinarea, banii și căile omului sunt domenii care se schimbă dramatic. De ce? Pentru că Magii l-au căutat și L-au găsit pe Mesia.

Doamne ajută-ne și cercetează-ne astăzi cu fiorul cel Bun al Crăciunului.

Astăzi vin să-mi plec  genunchii…, cu sfială și rușine…copilaș (Împărat) venit din ceruri, Să porți crucea pentru mine.

Mat 2:11  Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s’au aruncat cu fața la pămînt, și I s’au închinat; apoi și-au deschis vistieriile, și I-au adus daruri: aur, tămîie și smirnă. 

Mat 2:12  În urmă, au fost înștiințați de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, și s’au întors în țara lor pe un alt drum. 

VĂ DORESC SĂRBĂTOARI BINECUVÂNTATE cu FIORUL CEL BUN AL CRĂCIUNULUI!

Păstor, Ilie Mondoc- tel. 0745 295 171

Adunarea Baptistă Independentă FILADELFIA, Rm-Vâlcea

– Decembrie 2017-


O CHESTIUNE DE APARTENENȚĂ

        “…voi sînteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dzeu. 1Cor 3:23

Prin creație, toți oamenii aparțin lui D-zeu, dar

într-un sens foarte special, credincioșii aparțin lui D-zeu o data mai mult, prin răscumpărare și prin prețul plătit la Calvar (1 Cor 7:23).

Din pricina aceasta, creștinismul real se reduce dramatic la o chestiune de aprtenență și la tot ce implică asta. Dacă am fost născut din nou, prin credință în Cristos, apare o problemă foarte importantă și care nu mai suportă nici o amânare: problema apartenenței; Cui aparțin? Și dacă nu mai sunt al meu, sunt al Lui, și dacă sunt al Lui, nu mai fac ce vreau eu, și dacă nu mai fac ce vreau eu, nu mai sunt eu numărul unu, ci El. Și dacă El este Numărul Unu, nu mai sunt eu responsabil să port, să rezolv și să controlez toate, ci numai ceea ce mi-a fost încredințat în administrare. De acum nu mai sunt eu stăpânul care are primul și ultimul cuvânt, ci robul care ascultă cu drag și împlinește cu credincioșie voia Celui căruia Îi aparțin.

Așadar, să ne cercetăm acum cu câteva întrebări: Cum mă comport eu? Ca un stăpân, sau ca un rob cumpărat? Fac voia Stăpânului cu timpul, tinerețea/bătrânețea, banii, sănătatea, familia și toate celelalte lucruri care mi-au fost încredințate? Sau mă aflu într-un război continuu cu Cristos, cu soțul, cu părinții sau cu alți administratori rânduiți peste mine? Da, este adevărat că prin nașterea spirituală aparțin lui Cristos, dar arată viața mea lucrul acesta? Iată aici o provocare care poate rezolva toate problemele, îndepărta toate presiunile și liniști toate furtunile devastatoare din ultimii ani ai vieții tale: Puneți-Mă la încercare și veți vedea…(Maleahi 3), adică dă-te la o parte și lasă-L pe Cristos să acceadă la poziția de Stăpân în viața, familia și Biserica ta, pentru că, până la urmă, totul este o chestiune de apartenență. Unii s-au dat la o parte și trăiesc binecuvântați și nici tu nu ești departe de asta; dă-te la o parte !!!


NEVOIA DE ASTAZI DE CUVINTE BUNE SI MANGAIERE

“…:12 Atunci Îngerul…a zis: „Doamne al oștirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe cari Te-ai mîniat în acești șapte zeci de ani?” 13Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mîngîiere,16:„Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăș în el, și funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.  Zah 1:12-13,16

Cât de mare nevoie era atunci de vorbe bune, de mângâiere! După 70 de ani de robie grea, poporul se afla înapoi în țară, totul era devastat, prăbușirea țării era grozavă, iar dușmanii vegheau atenți împotriva binelui acestui popor. Însă la întrebarea profetului: “până când?”, Domnul răspunde cu vorbe bune de mângâiere.

Și cât de mare nevoie este și astăzi de cuvinte bune și de mângâiere pentru Biserica Sa, care își revine cu greu din hățișurile Babilonului Modern și care se confruntă cu un dușman deosebit de atent, ca nu cumva credincioșii să se întoarcă la stilul de la început de vorbire, de vestimentație, de viață, adică la ponderație și normalitate. Am vrea să reconstruim obiceiurile sfinte și chiar ne-am apucat de lucru, dar pârâșul face scrisori împotriva intențiilor noastre bune, în timp ce alți dușmani nevăzuți ne țin, ca nu cumva să renunțăm la tiparele lumii, pe care, în nepriceperea noastră, le găsim rezonabile și pe care unii, chiar dintre noi, le apără cu pasiune, de parcă la asta ar fi chemată Biserica de astăzi. Suntem aproape să reașezăm temeliile Templului Spiritual pe care-l construim cu pietre vii, dar ne împiedică neputințele și dușmanii noștri, care știu cât de mare ne-ar fi bucuria dacă am reuși. Într-o asemenea situație, Domnul se întoarce cu îndurare și ne glăsuiește cu vorbe binevoitoare. El știe ce are de gând să facă, de aceea vom reuși, dușmanii vor fi îndepărtați, scrisorile pârâșilor își vor pierde relevanța, ne vom recâștiga încrederea că putem și cuvintele binevoitoare ale D-lui ne vor ridica. Vom construi cu Domnul și vom avea izbândă, pentru că așa a promis El! Și ne-o promite și acum cu vorbe bune, El, ziditorul Bisericii Sale, AMIN !

Păstor Ilie Mondoc


ASA VORBESTE DOMNUL, DUMNEZEU:

“…: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n’asculte!!”  Ezechiel 3:27 

În timp ce mâna D-lui apăsa asupra lui, amărât și împovărat, profetul se îndrepta cu mesajul Cuvântului spre poporul exilat, iar mânia interioară pentru rătăcirea acestui popor completa tabloul sumbru al misiunii dificile pe care o primise din partea lui D-zeu.

Cele două mari pericole subliniate în text sunt:

(1) pericolul epidemic al îndărătniciei și răzvrătirii, care a luat aici forma neascultării de Cuvântul D-lui, iar această meteahnă a neascultării este, din nefericire, atât de frecventă și astăzi. Iată ce citim în Ezechiel 2:8: Tu, însă, fiul omului, ! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici!” ATENȚIE! Cu această îndărătnicie vine și pericolul contaminării celor ce încă mai umblă în frica D-lui.

(2) pericolul alegerii greșite. Ezechiel 2:7  să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sînt niște îndărătnici!, iar în 3:27, „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n’asculte!!” 

Poate că una dintre acuzațiile frecvente aduse Domnului este legată de libertatea pe care ne-a dat-o, libertate pe care, de altfel, ne-o dorim. Numai că noi suntem chemați la libertatea să alegem ascultarea, nu răzvrătirea. Din debutul cărții Ezechiel înțelegem clar că forma de răzvrătire de care suferea poporul era banala neascultare. Dar oare nu există și astăzi pericolul acesta? Dacă Domnul ne-a dat libertate în Hristos, nu suntem chemați oare la libertatea de a asculta de Cuvântul sfânt?

Cine este contaminat de neascultare se poate, și trebuie să se pocăiască chiar acum, iar dacă încă nu suntem contaminați, ATENȚIE!!! Există și acest pericol, iar cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea să n-asculte…

Doamne păzește moștenirea Ta, Amin, Amin !!!

Păstor Ilie Mondoc


ADUNAREA ÎNȚELEPȚILOR

Urechea care ia aminte la învățăturile cari duc la viață, locuiește în mijlocul înțelepților. Proverbe 15:31 

Adunarea lui Dumnezeu, sau Biserica lui Hristos este valoroasă prin multe lucruri, dar în mod special prin faptul că aparține lui Dumnezeu, este lucrarea lui Hristos și reprezintă corpul credincioșilor născuți din nou, prin pocăință față de Dumnezeu și credință în D-l Isus.

Așadar, Biserica este valoroasă pentru Dumnezeu, este de preț pentru credincioși și este de mare trebuință pentru lume. Însă pentru a deveni eficace, Biserica trebuie să se dezvolte, așa încât să expună în lume o mărturie zdrobitoare despre Evanghelia rostită și trăită a Domnului Isus. Și cum ar putea face credinciosul acest lucru decât prin a prețui Biserica într-un mod în care, efectele valorice ale acesteia să se vadă în toate aspectele umblării de credință. De aceea, într-o lume plină de biserici liberale și lumești, credinciosul care prețuiește Biserica reală a lui Hristos urmează sfatul înțeleptului și urechea luiia aminte la învățăturile cari duc la viață, de aceea el locuiește în mijlocul înțelepților. 

Dacă se poate găsi undeva o adunare de înțelepți, atunci, cu siguranță este vorba de Biserica lui Hristos, pentru că este compusă din persoane care, sub călăuzirea Duhului Sfânt, au făcut cea mai cuminte decizie a vieții, atunci când au acceptat darul mântuirii. Aici este Adunarea înțelepților, aici sunt învățăturile care duc la viață și aici se pleacă urechea care ia aminte.

Efectul este mai mult decât evident: credinciosul își sporește vigoarea, mărturia se așterne irezistibil în jur, iar Domnul își ia gloria din faptul că noi (Biserica) suntem aici, și împrăștiem cu izbândă, în lăuntru și în afară, marea valoarea a Bisericii: mireazma cunoștinței Sale. Consecința imediată? Aici găsești învățăturile care duc la viață.

Doamne ajută-ne să prețuim, să frecventăm și să iubim Adunarea Înțelepților, Amin, Amin !

Fratele păstor Ilie Mondoc


CUM NE AFECTEAZĂ ÎNVIEREA LUI HRISTOS

„Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-i legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.  Fapte 2:24 

Învierea Lui Hristos este cel mai extraordinar eveniment înregistrat în istoria umanității. Este atât de mare, încât nu este ușor de acceptat; și totuși este real și confirmat, consemnat și comemorat în lume. Învierea lui Hristos este un fapt care ne afectează pe toți. Cei credincioși și cei necredincioși deopotrivă sunt atenți la acest eveniment excepțional. Împotrivitorii și ateii chiar, privesc evenimentul fără a putea tăgădui, cu argumente satisfăcătoare, Învierea lui Hristos. Dimpotrivă, iată cum îi afectează și pe ei: se aliniază creștinismului, și de voie, de nevoie, poate nu respectă învierea în sine, dar respectă crezul și ceremonia creștină din jurul acestei sărbători. Aceștia iau în calcul calendarul creștin, își programează lucrurile și consemnează evenimentul în agenda lor. 

Creștinătatea tradițională, cu tot formalismul ei păgubos, sărbătorește Învierea cu o consecvență și cu un entuziasm care ține de secole.

*Dar pe noi, credincioșii născuți din nou, cum ne afectează învierea? Ce se întâmplă în viața credinciosului autentic din cauza învierii? Ei bine, învierea D-lui Isus Hristos este resortul care antrenează toată viața nouă a credinciosului de la un capăt la altul, îi furnizează energia, vitalitatea și nădejdea, motivându-i acțiunile de milă creștină, de mărturie și de martiraj, dacă trebuie. Însă pentru a sublinia prima și cea mai mare lucrarea a Învierii lui Hristos în viața credinciosului pocăit cu adevărat trebuie să spunem că influența majoră și capitală a învierii în viața noastră este tocmai VIAȚA LUI HRISTOS (Coloseni 3:4). Dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă, are Același Tată, Familie și Împărăție ca și Hristos, are aceleași scopuri, trăire și filosofie a vieții ca Cel pe care D-zeu L-a înviat, dezlegându-i lăgăturile morții, pentru că nu putea fi ținut de ea. Are aceeași viață – viața lui Hristos (nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine (Galateni 2:20); asta este !

E adevărat lucrul acesta și cu privire la tine? Influențează Învierea lui Hristos viața ta ? Ar trebui !… Trist este că pe unii nu-i mai prea influențează.

Dacă suntem dintre acei pe care Învierea lui Hristos chiar îi influențează atunci iată ce adaugă aici Pavel: „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. 

Gîndiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. 

Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 

Cînd Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă. Deaceea, omorîți mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăția, patima, pofta rea, și lăcomia, care este o închinare la idoli…” Coloseni 3:1-5

HRISTOS A ÎNVIAT !!!                                                      

păstor Ilie Mondoc, Rm-Vâlcea


 

119total visits,1visits today