Meditatii

CRĂCIUN 2018

Romani 1:1-7

Sărbătoarea nașterii se repetă în fiecare an, iar creștinismul, și nu numai, găsește în asta o reală pricină de bucurie, confort și, mulți dintre noi, speranță. Sărbătoarea aceasta afectează sufletele și trupurile oamenilor, atât prin speranța mesajului ei, cât și prin prilejul de a ne îmbrăca și mânca mai special în aceste zile.

Ceea ce trebuie subliniat cu seriozitate, este pericolul ca oamenii să se focalizeze, doar pe acea latură a sărbătorii care afectează trupurile, dar nu și sufletele.

Pavel realizează destul de repede că lucrul acesta se putea întâmpla ușor și creștinilor din Roma, de aceea își începe magnifica Epistolă către Romani, subliniind câteva lucruri importante. Nu putem epuiza bogăția din aceste prime 7 versete, dar ne vom uita de data aceasta la: Mesajul sau Evanghelia Sărbătorii, Natura Sărbătorii și Scopul Sărbătorii.

  • I. MESAJUL, sau EVANGHELIA SĂRBĂTORII, v. 1

1  Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, 

2  pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi. 

Noi nu trebuie să sărbătorim Nașterea D-lui pentru că a venit Crăciunul, ci trebuie să sărbătorim Crăciunul pentru că S-a născut Isus. Unii au Crăciun fără Hristos. Dacă ar fi să aleg, eu aș prefera să am Hristos fără Crăciun.

Pentru a face cunoscută Evanghelia Sărbătorii, Dumnezeu a chemat vestitori:

  • 1. Pe Proroci, v. 1-2: Sărbătoarea de astăzi nu este ceva nou, și nici ceva ce s-a întâmplat acum 2000 de ani, ci este ceva ce s-a planificat și s-a proiectat cu multă vreme înainte de evenimentul de pe plaiurile Betleemului.

Rolul Prorocilor s-a terminat indubitabil, atunci când a culminat cu prevestirea venirii lui Hristos. Acesta este apogeul și finalul clar al prorociei biblice, dar și culmea de pe care se poate vedea tot ce se poate vedea, atât în trecut, cât și în viitor. De aceea, este important să înțelegem că nu ne putem juca de-a prorocia, cum fac unii, ci trebuie s-o cercetăm, s-o cunoaștem și să spunem și altora că vârful maxim al prorociei Biblice este Hristos și numai Hristos.

Orice altceva, numit de oameni prorocie este o înșelăciune îndrăzneață și ignorantă, nu contează câte diplome teologice sau cât de titrat este cineva care prorocește găinării conjuncturale în numele Creștinismului.

Pentru a face cunoscută Evanghelia Sărbătorii Dumnezeu a chemat ca vestitori și:

  • 2. Pe Apostoli: Pe lângă goana după proroci și prorocii, astăzi mai vedem în unele medii evanghelice, și foamea după poziția apostolică. Unii se numesc și astăzi apostoli. Cred cu tărie că trebuie să corectăm această aroganță și această rătăcire.

Problema nu este că spunem că suntem trimiși, deoarece chiar suntem. Domnul ne-a trimis să fim vestitori ai Cuvântului până la marginile pământului. Problema este că unii se cred apostoli, în sensul celor 12.  Acum noi citim în 1 Petru 2 că Biserica este o clădire spirituală, zidită pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Hristos. Așadar, dacă temelia a fost pusă, nu mai există nici loc pentru alte elemente de temelie și nici nevoie de așa ceva. Acum, noi credincioșii, care urmăm apostolilor, suntem material ulterior să spun așa, cărămizi, pietre vii, cum se exprimă Petru, care au rolul să înalțe edificiul până la altitudinea desăvârșirii lui în Hristos.

Nu vreau să știu altceva între voi decât pe Hristos, spunea Pavel. Pot să mărturisesc cu durere, că auzim multe predici din care Hristos lipsește aproape complet și nu ar trebui să fie așa.

Sărbătoarea aceasta ar trebui să graviteze doar în jurul lui Hristos, iar dacă tot vrem oameni, nu despre noi trebuie să vorbim, ci eventual despre apostolii și prorocii care ne-au vestit nașterea lui Hristos și să facem și noi același lucru pentru generația pierdută de astăzi, călcând pe urmele înaintașilor noștri cu aceeași smerenie și credincioșie. De fapt, noi trebuie să dispărem complet de pe scenă, fiindcă sărbătoarea nu este despre noi, ci despre El, despre Hristos Mesia. Noi primim bucuria, El primește atenția, lauda și închinarea sărbătorii. Toate luminile reflectoarelor trebuie îndreptate spre Domnul Isus și numai spre El. Asta ar trebui să înțelegem din mesajul Apostolilor și Prorocilor.

  • II. NATURA SĂRBĂTORII

Versetele 3-4 descriu cele două naturi ale lui Hristos: umană și divină, și așa este și natura Sărbătorii Crăciunului.

3  Ea privește pe Fiul Său, născut din sămânța lui David, în ce privește trupul, 

4  iar în ce privește duhul sfințeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, 

  • 1. Natura fizică, v. 3: Asta se referă la Omul Hristos.

Pavel ne îmbogățește prin intervenția din Filipeni  2:7-8, unde subliniază că D-l Isus  S’a desbrăcat pe sine însuș și a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. 8  La înfățișare a fost găsit ca un om, S’a smerit și S’a făcut ascultător pînă la moarte, și încă moarte de cruce. 

Nici odată nu am fi putut să ne apropiem de D-zeu, de pieptul, de inima și de mângâierile Lui fără întruparea lui Hristos.

Să ne gândim și la faptul că fără Hristos, nu aveam un mijlocitor care să facă posibilă apropierea nostră de Tatăl, dar atunci când vorbim despre D-l Isus, nu mai este nevoie de nici un mijlocitor. De Persoana Domnului Isus ne putem apropia direct, fără intermediari și fără preoți. El ne cheamă, Veniți la Mine, ne întinde mâna, ca lui Petru când se afunda în valuri și ne desfată la pieptul Său ca pe Ioan, ucenicul iubit. Și toate astea, datorită naturii Sale Umane.

  • 2. Natura spirituală, v. 4: Dacă natura umană se referă la Omul Hristos, natura divină se referă la Dumnezeu Hristos.

Mergem în Ioan 1:1&14 și citim că 1 La început era Cuvîntul, și Cuvîntul era cu Dumnezeu, și Cuvîntul era Dumnezeu. 14  Și Cuvîntul S’a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har, și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. 

Sărbătoarea Crăciunului este o sărbătoare fizico-spirituală. De aceea, aducem trupurile noastre ca o Jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu, iar aceasta va fi o slujbă duhovnicească din partea noastră (Rom 12:1). Este o lucrare completă pe care o facem, pentru că ea implică toată ființa noastră, fizică și spirituală.

Ca și în primul veac al creștinismului, există și astăzi o mulțime de erezii despre Persona lui Hristos. Un exemplu mai apropiat de noi este explozia, cel puțin de clădiri, ale martorilor lui Iehova, care au apărut în ultimul timp în România. Apoi mișcările carismatice și alte erezii din zona evanghelică, prin care este minimalizată lucrarea suficientă a lui Hristos de la Golgota.

Poate că dacă am vedea mai bine natura spirituală a sărbătorii și, mai mult, a Sărbătoritului, ne-am vindeca de multe nebunii izvodite de mințile umane, arogante și înguste.

  • III. SCOPUL SĂRBĂTORII

Joi: 20 Decembrie

– Decembrie 2018 –

La Multi ani!

 


INDIFERENȚA

*George Bernard Shaw spunea că indiferența (nepăsarea o numea el) este esența neomeniei, Cehov o numea- moarte prematură, iar Vauvenargues (scriitor francez)- somnul rațiunii.

*Și tânărul bogat din Matei 19 a dat dovadă de indiferență față de chemarea D-lui Isus. A crezut că prin asta păstrează privilegiile, dar de fapt, a pierdut totul, începând cu bucuria, pentru că a plecat trist. El poate fi pus într-o listă a marilor perdanți ai vieții, pentru că niciodată n-a ajuns să fie ce ar fi putut fi, pentru că a ratat momentul vieții sale.

*Nimic nu ne poate face să ratăm momentul oportun, așa cum o face indiferența.

Scopul nostru este să expunem cât de păguboasă este indiferența și să vedem cum se manifestă pentru a putea lupta împotriva ei. Prentru asta  ne folosim de TEXTUL din Matei 27:3-10 & 22-24

Aici este înregistrat momentul de regret a lui Iuda și de rătăcire a poporului care, manipulat de preoți, au cerut răstignirea Domnului Isus Hristos. Sublinierea se pune aici pe indiferența care a domonat acest moment dramatic.

Indiferența a fost și este un rău deosebit, în consecințele sale. Ispita Indiferenșei este foarte activă și astăzi în lume și chiar în Biserică.

În continuare ne uităm la ExponențiiExprimarea și ExtindereaIndiferenței.

  • EXPONENȚII INDIFERENȚEI

Textul din Matei 27 ne oferă doi dintre exponenții Indiferenței; Preoții și Pilat; Doi reprezentanți ai leadership-ului din vremea aceea (religios și politic).

Preoții- Aceștia nu sunt doar exponenți ai Indiferenței, ci și formatori de opinie, care au sucit mintea norodului. Iacov spune că ei vor primi o pedeapsă mai aspră (3:1).

Am văzut zilele trecute la televizor formatori de opinie, ziariști, actori din showbiz-ul românesc, pe care nu ar trebui nici să-i băgăm în seamă datorită vieții lor păcătoase și diferite alte personalități din lumea mondenă, care au cultivat indiferența și au sabotat reușita referendumului pentru buna cuviință umană. E bine că, cel puțin, de acum, îi cunoaștem.

Mt 27:3-5Atunci Iuda, vînzătorul, cînd a văzut că Isus a fost osîndit la moarte, s’a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților celor mai de seamă și bătrînilor,4și a zis: „Am păcătuit, căci am vîndut sînge nevinovat. Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta. 5 Iuda a aruncat arginții, și s’a dus de s’a spînzurat. 

Lor li se potrivește cuvântul care spune că ei nu numai că sunt păcătoși, dar și găsesc de buni pe cei ce fac răul. La fel ca preoții, aceștia sunt oameni de la care te-ai aștepta la altceva.

Pilat- Este omul care reprezintă puterea seculară. Și la el, te aștepți să se ridice la înălțimea pretențiilor pentru poziția pe care o deține, dar nu este de loc așa.

Mt27:24Cînd a văzut Pilat că n’ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mînile înaintea norodului, și a zis: „Eu sînt nevinovat de sîngele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” 

Pilat ar fi avut puterea să intervină, pentru că puterea i s-a dat de sus (Ioan 19:11), dar a biruit indiferența.

NOTĂ: Când cineva este în pericol de moarte, există oameni la care nu le pasă, iar asta se numește indiferență.

(APLIC) Dar Noi? Noi cum suntem atunci când ar trebui ca pe unii să-i smulgem ca din foc? Ne pasă?

  • EXPRIMAREA INDIFERENȚEI

Matei. 27: 4 & 24 exprimă foarte clar această indiferență. Expresia este : TREABA VOASTRĂ.

Mt 27:4  și a zis: „Am păcătuit, căci am vîndut sînge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.” 

Mat 27:24  Cînd a văzut Pilat că n’ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mînile înaintea norodului, și a zis: „Eu sînt nevinovat de sîngele neprihănitului acestuia. Treaba voastă!” 

Treaba ta Iuda, mori, succes la sinucidere, ce ne pasă nouă, au răspuns preoții, iar Pilat a spus, Treaba voastră, eu sunt nevinovat, nu mă interesează că sîngele acesta se va pune în contul vostru și al copiilor voștri; nu contesază pentru mine că vă distrugeți viitorul, că vine peste voi Titus, ura lumii, Hitler și lagărele lui de exterminare și două mii de ani de suferință; TREABA VOASTRĂ !!!

(APLIC) Nu vi se pare că aceeași atitudine au avut-o unii responsabili în ultimile zile (ale referendumului)? Și din păcate, chiar și unii creștini. Eu am auzit frați care au spus ceva de genul: Nu mă interesează frate: Eu le-am spus părinților și farților mei să se pocăiască, dar nu vor; TREABA LOR. Sțiți ce înseamnă asta? nepăsare și INDIFERENȚĂ criminală (sau esența neomenie, cum spunea Bernard Show.) Dimpotrivă, pe unii să-i smulgeți ca din foc. Este clar că indiferenței nu-i pasă de viitor. TREABA VOSTRĂ !!! Așa se exprimă Indiferența.

  • EXTINDEREA INDIFERENȚEI

Să vedem acum până unde poate merge indiferența. Ce arie acoperea ea atunci când este lăsată să se dezvolte în voie?

Indiferența și efectele ei distrugătoare se extinde:

  • Asupra celui vinovat -Iuda-
  • Asupra celor mulți -poporul-
  • Asupra celor responsabili -Preoții și Pilat-
  • Asupra celui Neprihănit- Hristos-

Deși foarte diferiți unii de alții, toate aceste categorii reprezentative au ceva în comun: MOARTEA

Iuda s-a spînzurat, poporul a fost dat la moarte, (așa cum a cerut, ca sîngele lui Isus să cadă peste ei), preoții au murit și ei vinovați de nepăsare, iar despre Pilat, tradiția spune că s-a sinucis. Despre Isus știm că a murit, dar a înviat, slăvit să fie Domnul !

CONCLUZIE:

Spuneam la început că Indiferența este deosebit de păguboasă, în cosecințele ei.

Antidotul împotriva Indiferenței este adevărul și în special, adevărul despre Isus, despre Dumnezeu.

Indiferența se cultivă prin manipulare, minciună și diversiune. Și vine pe fondul nevegherii din partea multora.

Indiferența pare a te scuti de responsabilitate și complicații, dar adevărul este exact opusul.

Indiferența a făcut din suferințele D-lui Isus și a oamenilor un spectacol și o distracție. Cei prezenți acolo (la Golgota) râdeau, își băteau joc, făceau glume, ce mai, se distrau.

Ce credeți că face INDIFERENȚA noastră din suferinșele celor din jur?  Aceasta este o întrebare asupra căreia trebuie să ne aplecăm cu toată seriozitate.

Indiferența ne afectează puțin prezentul și mult viitorul, ne afectează puțin pe noi și mult pe copiii noștri.

Prețul indiferenșei este prea mare. Nu merită să fii indiferent cu orice preț. De obicei suntem indiferenți acum, dart plătim prețul mai tîrziu.

Însă cea mai mare indiferență este cea față de mîntuire. Cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mîntuire așa de mare…?( Evrei 2:3)

Cheia este să ne pese, să nu fim dintre cei indiferenți.

Domnul să ne ajute ca la sfârșitul vieții noastre să putem spune, cel puțin, ca robul netrebnic: Am făcut ce eram datori să facem, n-am fost indiferenți.

Prin asta am face diferența, Amin!!!

Păstor, Ilie Mondoc – tel. 0745 295 171

Adunarea Baptistă Independentă FILADELFIA, Rm-Vâlcea

– Octombrie 2018 –


SĂRBĂTORI EVANGHELICE

„Să prăznuiești sărbători în cinstea Mea.” Exod 23:14

Din cele mai vechi timpuri, religia a fost saturată de sărbători, care gravitau, fie în jurul omului, fie în jurul divinității. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult astăzi. Chiar creștinismul e bombardat cu sărbători ciudate, unele de proveniență discutabilă, iar altele de-a dreptul păgâne, neavând nici cea mai mică legătură cu Sfânta Scriptură. De aici se naște o dispută destul de animată pe subiectul sărbătorilor. Una dintre întrebările frecvente, care ni se pun este despre unele sărbători: Voi țineți Crăciunul, Boboteaza, Paștele, Sf. Ion, Sf. Paraschieva și o mulțime de alte sărbători pe care majoritatea românilor le respectă?

Ca creștini evanghelici, noi am crescut cu învățătura, pe care o considerăm scripturală, că sărbătorile care trebuie să marcheze viața comunităților creștine, sunt cele legate foarte directe de Persoana Mântuitorului. D-l Isus este cea mai importantă Persoană a Bisericii, de aceea focalizarea pe sărbătorile legate de Fiul lui D-zeu se justifică pe deplin, deoarece acestea au darul de a ține concentrarea credincioșilor pe Hristos, care este Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre (Evrei 12:2). În vechime, toți bărbații erau obligați să participe la trei sărbători pe an: Paștele, Sărbătoarea Săptămânilor și Corturilor (Ex. 3:15-16). În Biserică, aceste sărbători continuă să existe, fiind împlinite în  Hristos, însă ele nu mai sunt poruncite, ci sunt ținute de comunitatea creștinilor, alături de încă vreo câteva, dar nu ca obligație, ci ca o bucurie a comemorării. Deci, după cronologia vieții Mântuitorului, avem următoarele sărbători:

(1) Nașterea, (2) Botezul, (3) Intrarea Triumfală, (4) Moartea și Învierea (Paștele), (5) Înălțarea, (6)Pogorârea Duhului Sfânt.

Aceste Sărbători pun în lumină evenimentele cruciale ale revelației, răscumpărării și reabilitării relației dintre om și Dumnezeu și sunt zile de sărbători sfinte pentru Biserica noutestamentală. Comemorându-le, noi așteptăm Sărbătoare Revenirii Sale, când fericita noastră nădejde se va împlini, la arătarea slavei Sale. Și cine aude să zică Maranata! Vino D-ne Isuse ! Nu ne interesează polemicile, ci Biblia, de aceea putem spune cu Pavel: Cine ține o zi, pentru Domnul o ține, iar cine n-o ține pentru Domnul n-o ține (Rom 14:5-6). Noi însă, le ținem pe acestea, le ținem în cinstea Domnului și suntem bucuroși să facem așa.

Fiți binecuvântați!

Păstor, Ilie Mondoc tel. 0745 295 171

Adunarea Baptistă Independentă FILADELFIA, Rm-Vâlcea

– Iunie 2018 –


ANOTIMPURILE VIEȚII

Poți să înozi tu legăturile Găinușei, sau să deslegi frînghiile Orionului?  Iov 38:31

În cartea poetică a lui Iov vorbesc filosofi, teologi, pedagogi, și vorbește și Iov. La urmă vorbește D-zeu. Când Domnul îi atrăgea atenția lui Iov spre constelații, probabil acesta putea spune: Doamne, ce mă interesează pe mine stelele de pe cer? Tu nu vezi că eu am aici înmormântări, necazuri și nu mi-a rămas decât un ciob pentru bube?

Însă D-l are un mesaj plin de semnificație pentru Iov:

1-Legăturile Găinușei.

Această constelație de șapte stele indică sosirea primăverii, poate cel mai plăcut dintre anotimpuri, așa cum este frumos descris în Cântarea Cântărilor:  Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, și se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre. Primăvara nu poate fi împiedicată să vină la timpul potrivit și nici nu poate fi legată să rămână aici tot timpul anului, așa cum ne-ar place. Tot așa, într-un sens spiritual, este sezonul care eliberează harul aducător de primăvară pentru sufletul în care, înainte a fost iarnă, întuneric, frig, moarte, și nerodire.

Nici Iov și nici un alt om nu poate lega acest ciorchine de stele (Găinușa)  așa cum a făcut-o Domnul, pentru a menține o viața de permanentă primăvară.

2-Frânghiile Orionului.

Cu această constelație apare iarna și cu ea crivățul, ploaia rece, zăpada și ghiața, care leagă pământul, așa că sămânța nu mai poate răsări, nu se mai poate lucra pământul și toată priceperea, uneltele și truda omului devin inutile. Legăturile Orionului sunt atât de tari, că nu există putere omenească să le dezlege, iar Iov învață aici că nimeni nu poate schimba cursul divin al lucrurilor și nimeni nu poate schimba iarna adversităților într-o primăvară a prosperității.

Noi am vrea să fie numai primăvară, să nu avem necazuri și suferințe, dar nu putem lega vremurile bune și nici dezlega pe cele grele. Cel mai bine este să ne supunem în tăcere suveranității lui D-zeu și să așteptăm vremea Lui de schimbare a circumstanțelor. Căci El e Singurul care vrea, și poate aduce lucrurile bune în viața omului, dar după înțelepciunea și la vremea Lui. Iov a învățat lecția, exprimând-o în cuvinte de pocăință, iar aceasta este atitudinea cea potrivită a omului copleșit de prezența măreață a Creatorului divin.

De ce este uneori iarnă în viața noastră? O știe El, care rânduie înțelept fiecare anotimp al vieților noastre. Așadar, să ne încredem în Domnul, căci El, binecuvântatul Stăpân va lucra pentru sufletul credincios!

(Prelucrare după mesajul fratelui Dorin Ștefan din 25 Martie 2018, Rm-Vâlcea)


PRIMĂVARA SPIRITUALĂ

El (Domnul) dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenușa; El Își asvîrle ghiața în bucăți; cine poate sta înaintea frigului Său? El Își trimete Cuvîntul Său, și le topește; pune să sufle vîntul Lui, și apele curg. 

Psalm 147:16-18

Ne-a lovit, prin surprindere, gerul ultimelor zile și trebuie să recunoaștem că, împotriva previziunilor, nu am crezut că va fi chiar așa.

Asta este exact ce se întâmplă și în plan spiritual. Deși știm că trăim într-o lume a suferințelor și problemelor, totuși, ne așteptăm ca nouă să nu ni se întâmple, chiar dacă previziunile Scripturii sunt cât se poate de clare. Însă atunci când se întâmplă, și când credeam că am lăsat în urmă gerul siberian al greutăților, continuăm să suferim cu statornicie, știind că primăvara nu poate fi prea departe. Nădăjduim, ne fortificăm pe ultima sută de metri a iernii abuzive și privim cu speranță într-un viitor, care ne așteaptă cu siguranță, care va aduce cu el căldura binefăcătoare după toate înfrigurările trecute și poate, prezente. Ne susține părtășia sfinților, locul în care D-zeu ne împrospătează nădejdea, unde ne amintim că suntem aici să ne purtăm sarcinile unii altora, unde ne susținem în rugăciuni colective și unde ne adunăm cu bucuria celui ce știe că ce este mai bine, abia de acum urmează. Și asta pentru că știm că Domnul ne-a făcut promisiuni care nu se pot schimba, adevăr recunoscut chiar și de păgâni ca Balaam, care spunea odinioară:  Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-i pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini? Numeri 23:19

Zgribuliți de ultima zvâcnire a gerului, resimțit uneori dureros, ne croim drum spre vremurile binecuvântate ale primăverii spirituale, cu însoțirea lacrimilor, postului și rugăciunii, dar și cu nădejdea soarelui și a căldurii lui, pe care o dorim și o așteptăm cu drag; atunci temerile și frustrările reci din lăuntru se vor topi de soarele inevitabil și de căldura lui de care nu te poți ascunde și atât de binefăcătoare sufletului nostru. Atunci gheața va curge într-un râu vesel și binecuvântat, care udă și înviorează toată înfrigurarea noastră, de la om și până la cea mai neînsemnată gâză de sub cer; și chiar până la tine.

Din imperiul frigului, care se încăpățânează să plece, ne întindem mâinile spre nădejdile noastre, spre razele așteptate și spre primăvară; este primăvara sufletească și știm că vine, pentru că ne este pormisă de Domnul. Este promisă de Unul singur D-zeu, care nu este ca omul, nu minte, nu-i pare rău și va împlini ce a făgăduit. Și, fără îndoială, cu cât este mai mare gerul acesta, cu atât vom percepe mai bine primăvara noastră spirituală; o nădejde așteptată, ca toate celelate nădejdi ale credinciosului, înrădăcinată temeinic în meritele singurului Său Fiu și Mântuitor, Isus Hristos.

Da, vom uita gerul acesta, pentru că primăvara noastră spirituală vine, privește-o cu ochii credinței, iată se ivește, AMINI!

Păstor, Ilie Mondoc- tel. 0745 295 171

Adunarea Baptistă Independentă FILADELFIA, Rm-Vâlcea

– Martie 2018 –


AVERTIZARE ȘI O HOTĂRÂRE PERSONALĂ LA ÎNCEPUT DE AN

Mă voi purta cu înțelepciune pe o cale neprihănită. -Cînd vei veni la mine? Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele. Psalmul 101:2

Cineva ar putea întreba: ce pericol atât de mare ne stă înainte încât să lansăm acest S.O.S.? Ei bine, suntem în mare primejdie. Biserica și familiile noastre sunt în primejdia de a rămâne lipsite de bunătatea care ar transforma totul în bine. Am putea să ne obișnuim cu handicapul de a nu fi buni unii cu alții, și să nu ne atingem scopul pentru care existăm ca Biserică și ca familii creștine. Am putea rămâne critici, reci, insensibili la nevoile din jur, și, în definitiv, RĂI! Și ăsta este un pericol pentru care chiar trebuie să lansăm acest S.O.S. la început de an nou.

*S. O. S. înseamnă pentru noi trei lucruri pe care să le ținem minte tot anul: Un Secret, o Obligație și o Satisfacție, adică S.O.S. – 2018

SECRETULCeea ce face farmecul unui om este bunătatea lui;Pv 19:22 

Sau, altfel spus: Cum să reușești anul acesta să fii o persoană deosebită?

Fii bun; ăsta e secretul! Ce binecuvântare ar fi pentru Biserica noastră dacă am prinde cu toții Secretul și am fi, în anul 2018, niște oameni buni!

OBLIGAȚIA„…, fiți buni unii cu alții,” Efeseni 4:32 

Asta nu este o opțiune, ci o poruncă, deci o obligație. Nu ești bun fiindcă ai decis tu să fii bun, ci fiindcă ai ales să asculți porunca D-lui. Și lucrurile vor lua un curs fericit, pe care semenii îl vor vedea în anul 2018. Și asta este posibil dacă ne îndeplinim Obligația de a fi buni unii cu alții.

SATISFACȚIA„Cînd se înmulțesc cei buni, poporul se bucură,..”Pro 29:2 

Probabil că cel mai mult ne lipsește bucuria. Bucuria personală, bucuria în familii și în Adunare. De ce? Pentru că până acum nu am reușit să fim buni unii cu alții. Dar când reușim, vine Satisfacția și nu numai că ne este bine în lăuntru, dar oamenii își vor dori să aibă și ei ce avem noi. Ne vor întreba ca pe apostoli: Fraților ce să facem? Răspunsul e simplu: Fiți buni unii cu alții!!! Asta e toată filosofia. Apoi vine Satisfacția sub forma bucuriei; și ca să reușim lansăm aici S.O.S.-ul cu BUNĂTATEA ca obiectiv al Bisericii pentru anul 2018. D-l să ne ajute și La Mulți Ani!!!

Păstor, Ilie Mondoc- tel. 0745 295 171

Adunarea Baptistă Independentă FILADELFIA, Rm-Vâlcea

– Ianuarie 2018 –


FIORUL CEL BUN AL CRĂCIUNULUI

“(Steaua) …s’a oprit deasupra locului unde era Pruncul.
Cînd au văzut ei steaua, n’au mai putut de bucurie.” Matei 2:9-10Este bine știut că fiecare lucru bun are o copie, un fals. Așa este și cu sentimentul de Crăciun, pe care l-am numit aici fior. Fior înseamnă Senzație sau emoție vie provocată de un sentiment puternic, frică, freamăt, cutremur.De Crăciun, ne-am obișnuit cu un decor tot mai viu colorat și împrospătat de un spirit comercial extrem de inventiv, așa că de la an la an, fiorul de crăciun este influențat puternic de ce vedem și auzim, de ofertele de mâncare și toalete, și de sloganurile mai mult sau mai puțin religioase ale societății moderne, atât de adaptate la trendurile necreștinătății din noi. Așadar putem fi ușor cuprinși de fioruri false, la auzirea unei urări, unui „cuvânt bun” , unei colinzi sau la oferta spectacolelor impardonabil de necreștine din media, din societate, în general și chiar din unele Biserici. Bogații și săracii pot fi cuprinși de același fior fals al crăciunului, ca de o vrajă care înmoaie pe nesimțite și ireziztibil chiar și pe cel mai zgârcit bogat, sau pe cel mai stricat cerșetor. Pentru câteva zile sutem toți cumsecade. ATÂT! Putem să ne întoarcem de la orice astfel de spectacol cu un sentiment de fior, numai că fiorul cel bun al Crăciunului este departe de toată această ofertă fabricată din jur.Personajele Biblice au avut și ele Crăciun, primul din istorie, însă l-au numit Nașterea Mântuitorului, și ne uităm doar la Magi, pentru care Crăciunul a fost în felul următor: Totul a început cu privirile. Oamenii aceștia au descoprit miracolul când cercetau cerul. Cum vom putea noi descoprii minunea dacă suntem atât de concentrați pe pământ și nu pe cer?Apoi Magii au acționat în spiritul lucruilor descoprite sus,  și au plecat la drum, călăuziți de stea. Ce origini au stelele călăuzitoare de astăzi? Le-am descoprit sus, sau sunt staruri preferate, convenabile și deștepte, cu care nu ne-am face de rușine în lume?Urmând mai departe Magii, spre fiorul real al Crăciunului, vedem că deși au întâmpinat obstacole, călăuziți de sus au putut evita erorile de orientare și în cele din urmă, au ajuns la țintă. Până acum totul era speranță și entuziasm, dar acum lucrurile se schimbă dramatic și FIORUL cel BUN al Crăciunului se materializează în momentul întâlnirii cu Domnul. Mulți au fiorul Crăciunului, dar fără întânirea cu Împăratul, Hristos și asta este o eroare tare păguboasă astăzi.Un alt indiciu clar al Fiorului cel Bun al Crăciunului este ceea ce urmează după această întâlnire. Textul din Evanghelie ne spune că Magii au intrat în Iesle și au văzut Pruncul, și probabil, după un schimb de cuvinte cu cei de acolo, au făcut câteva lucruri: (1) s-au închinat, (2) și-au dechis vistieriile și (3) s-au întors pe un alt drum -Matei 2:11-12.*Nu putem să ne imaginăm emoția și teama sfântă, FIORUL, în cele din urmă, cu care au călcat oamenii aceștia în prezența Împăratului din Iesle, dar știm că după acest eveniment totul s-a schimbat în viața lor.Dacă fiorul tău de crăciun (1) nu te conduce la Închinare, (2) nu-ți dă puterea să dechizi vistieriile și (3) nici nu-ți schimbă drumurile vechi ale vieții, să știi că ăsta nu-i fiorul adevărat al Crăciunului. Pentru că sub influența acestui cutremur sfânt, închinarea, banii și căile omului sunt domenii care se schimbă dramatic. De ce? Pentru că Magii l-au căutat și L-au găsit pe Mesia.Doamne ajută-ne și cercetează-ne astăzi cu fiorul cel Bun al Crăciunului.Astăzi vin să-mi plec  genunchii…, cu sfială și rușine…copilaș (Împărat) venit din ceruri, Să porți crucea pentru mine.Mat 2:11  Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s’au aruncat cu fața la pămînt, și I s’au închinat; apoi și-au deschis vistieriile, și I-au adus daruri: aur, tămîie și smirnă. Mat 2:12  În urmă, au fost înștiințați de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, și s’au întors în țara lor pe un alt drum. 

VĂ DORESC SĂRBĂTOARI BINECUVÂNTATE cu FIORUL CEL BUN AL CRĂCIUNULUI!

Păstor, Ilie Mondoc- tel. 0745 295 171

Adunarea Baptistă Independentă FILADELFIA, Rm-Vâlcea

– Decembrie 2017-


O CHESTIUNE DE APARTENENȚĂ

        “…voi sînteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dzeu. 1Cor 3:23

Prin creație, toți oamenii aparțin lui D-zeu, dar

într-un sens foarte special, credincioșii aparțin lui D-zeu o data mai mult, prin răscumpărare și prin prețul plătit la Calvar (1 Cor 7:23).

Din pricina aceasta, creștinismul real se reduce dramatic la o chestiune de aprtenență și la tot ce implică asta. Dacă am fost născut din nou, prin credință în Cristos, apare o problemă foarte importantă și care nu mai suportă nici o amânare: problema apartenenței; Cui aparțin? Și dacă nu mai sunt al meu, sunt al Lui, și dacă sunt al Lui, nu mai fac ce vreau eu, și dacă nu mai fac ce vreau eu, nu mai sunt eu numărul unu, ci El. Și dacă El este Numărul Unu, nu mai sunt eu responsabil să port, să rezolv și să controlez toate, ci numai ceea ce mi-a fost încredințat în administrare. De acum nu mai sunt eu stăpânul care are primul și ultimul cuvânt, ci robul care ascultă cu drag și împlinește cu credincioșie voia Celui căruia Îi aparțin.

Așadar, să ne cercetăm acum cu câteva întrebări: Cum mă comport eu? Ca un stăpân, sau ca un rob cumpărat? Fac voia Stăpânului cu timpul, tinerețea/bătrânețea, banii, sănătatea, familia și toate celelalte lucruri care mi-au fost încredințate? Sau mă aflu într-un război continuu cu Cristos, cu soțul, cu părinții sau cu alți administratori rânduiți peste mine? Da, este adevărat că prin nașterea spirituală aparțin lui Cristos, dar arată viața mea lucrul acesta? Iată aici o provocare care poate rezolva toate problemele, îndepărta toate presiunile și liniști toate furtunile devastatoare din ultimii ani ai vieții tale: Puneți-Mă la încercare și veți vedea…(Maleahi 3), adică dă-te la o parte și lasă-L pe Cristos să acceadă la poziția de Stăpân în viața, familia și Biserica ta, pentru că, până la urmă, totul este o chestiune de apartenență. Unii s-au dat la o parte și trăiesc binecuvântați și nici tu nu ești departe de asta; dă-te la o parte !!!


NEVOIA DE ASTAZI DE CUVINTE BUNE SI MANGAIERE

“…:12 Atunci Îngerul…a zis: „Doamne al oștirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe cari Te-ai mîniat în acești șapte zeci de ani?” 13Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mîngîiere,16:„Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăș în el, și funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.  Zah 1:12-13,16

Cât de mare nevoie era atunci de vorbe bune, de mângâiere! După 70 de ani de robie grea, poporul se afla înapoi în țară, totul era devastat, prăbușirea țării era grozavă, iar dușmanii vegheau atenți împotriva binelui acestui popor. Însă la întrebarea profetului: “până când?”, Domnul răspunde cu vorbe bune de mângâiere.

Și cât de mare nevoie este și astăzi de cuvinte bune și de mângâiere pentru Biserica Sa, care își revine cu greu din hățișurile Babilonului Modern și care se confruntă cu un dușman deosebit de atent, ca nu cumva credincioșii să se întoarcă la stilul de la început de vorbire, de vestimentație, de viață, adică la ponderație și normalitate. Am vrea să reconstruim obiceiurile sfinte și chiar ne-am apucat de lucru, dar pârâșul face scrisori împotriva intențiilor noastre bune, în timp ce alți dușmani nevăzuți ne țin, ca nu cumva să renunțăm la tiparele lumii, pe care, în nepriceperea noastră, le găsim rezonabile și pe care unii, chiar dintre noi, le apără cu pasiune, de parcă la asta ar fi chemată Biserica de astăzi. Suntem aproape să reașezăm temeliile Templului Spiritual pe care-l construim cu pietre vii, dar ne împiedică neputințele și dușmanii noștri, care știu cât de mare ne-ar fi bucuria dacă am reuși. Într-o asemenea situație, Domnul se întoarce cu îndurare și ne glăsuiește cu vorbe binevoitoare. El știe ce are de gând să facă, de aceea vom reuși, dușmanii vor fi îndepărtați, scrisorile pârâșilor își vor pierde relevanța, ne vom recâștiga încrederea că putem și cuvintele binevoitoare ale D-lui ne vor ridica. Vom construi cu Domnul și vom avea izbândă, pentru că așa a promis El! Și ne-o promite și acum cu vorbe bune, El, ziditorul Bisericii Sale, AMIN !

Păstor Ilie Mondoc


ASA VORBESTE DOMNUL, DUMNEZEU:

“…: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n’asculte!!”  Ezechiel 3:27 

În timp ce mâna D-lui apăsa asupra lui, amărât și împovărat, profetul se îndrepta cu mesajul Cuvântului spre poporul exilat, iar mânia interioară pentru rătăcirea acestui popor completa tabloul sumbru al misiunii dificile pe care o primise din partea lui D-zeu.

Cele două mari pericole subliniate în text sunt:

(1) pericolul epidemic al îndărătniciei și răzvrătirii, care a luat aici forma neascultării de Cuvântul D-lui, iar această meteahnă a neascultării este, din nefericire, atât de frecventă și astăzi. Iată ce citim în Ezechiel 2:8: Tu, însă, fiul omului, ! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici!” ATENȚIE! Cu această îndărătnicie vine și pericolul contaminării celor ce încă mai umblă în frica D-lui.

(2) pericolul alegerii greșite. Ezechiel 2:7  să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sînt niște îndărătnici!, iar în 3:27, „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n’asculte!!” 

Poate că una dintre acuzațiile frecvente aduse Domnului este legată de libertatea pe care ne-a dat-o, libertate pe care, de altfel, ne-o dorim. Numai că noi suntem chemați la libertatea să alegem ascultarea, nu răzvrătirea. Din debutul cărții Ezechiel înțelegem clar că forma de răzvrătire de care suferea poporul era banala neascultare. Dar oare nu există și astăzi pericolul acesta? Dacă Domnul ne-a dat libertate în Hristos, nu suntem chemați oare la libertatea de a asculta de Cuvântul sfânt?

Cine este contaminat de neascultare se poate, și trebuie să se pocăiască chiar acum, iar dacă încă nu suntem contaminați, ATENȚIE!!! Există și acest pericol, iar cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea să n-asculte…

Doamne păzește moștenirea Ta, Amin, Amin !!!

Păstor Ilie Mondoc


ADUNAREA ÎNȚELEPȚILOR

Urechea care ia aminte la învățăturile cari duc la viață, locuiește în mijlocul înțelepților. Proverbe 15:31 

Adunarea lui Dumnezeu, sau Biserica lui Hristos este valoroasă prin multe lucruri, dar în mod special prin faptul că aparține lui Dumnezeu, este lucrarea lui Hristos și reprezintă corpul credincioșilor născuți din nou, prin pocăință față de Dumnezeu și credință în D-l Isus.

Așadar, Biserica este valoroasă pentru Dumnezeu, este de preț pentru credincioși și este de mare trebuință pentru lume. Însă pentru a deveni eficace, Biserica trebuie să se dezvolte, așa încât să expună în lume o mărturie zdrobitoare despre Evanghelia rostită și trăită a Domnului Isus. Și cum ar putea face credinciosul acest lucru decât prin a prețui Biserica într-un mod în care, efectele valorice ale acesteia să se vadă în toate aspectele umblării de credință. De aceea, într-o lume plină de biserici liberale și lumești, credinciosul care prețuiește Biserica reală a lui Hristos urmează sfatul înțeleptului și urechea luiia aminte la învățăturile cari duc la viață, de aceea el locuiește în mijlocul înțelepților. 

Dacă se poate găsi undeva o adunare de înțelepți, atunci, cu siguranță este vorba de Biserica lui Hristos, pentru că este compusă din persoane care, sub călăuzirea Duhului Sfânt, au făcut cea mai cuminte decizie a vieții, atunci când au acceptat darul mântuirii. Aici este Adunarea înțelepților, aici sunt învățăturile care duc la viață și aici se pleacă urechea care ia aminte.

Efectul este mai mult decât evident: credinciosul își sporește vigoarea, mărturia se așterne irezistibil în jur, iar Domnul își ia gloria din faptul că noi (Biserica) suntem aici, și împrăștiem cu izbândă, în lăuntru și în afară, marea valoarea a Bisericii: mireazma cunoștinței Sale. Consecința imediată? Aici găsești învățăturile care duc la viață.

Doamne ajută-ne să prețuim, să frecventăm și să iubim Adunarea Înțelepților, Amin, Amin !

Fratele păstor Ilie Mondoc


CUM NE AFECTEAZĂ ÎNVIEREA LUI HRISTOS

„Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-i legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.  Fapte 2:24 

Învierea Lui Hristos este cel mai extraordinar eveniment înregistrat în istoria umanității. Este atât de mare, încât nu este ușor de acceptat; și totuși este real și confirmat, consemnat și comemorat în lume. Învierea lui Hristos este un fapt care ne afectează pe toți. Cei credincioși și cei necredincioși deopotrivă sunt atenți la acest eveniment excepțional. Împotrivitorii și ateii chiar, privesc evenimentul fără a putea tăgădui, cu argumente satisfăcătoare, Învierea lui Hristos. Dimpotrivă, iată cum îi afectează și pe ei: se aliniază creștinismului, și de voie, de nevoie, poate nu respectă învierea în sine, dar respectă crezul și ceremonia creștină din jurul acestei sărbători. Aceștia iau în calcul calendarul creștin, își programează lucrurile și consemnează evenimentul în agenda lor. 

Creștinătatea tradițională, cu tot formalismul ei păgubos, sărbătorește Învierea cu o consecvență și cu un entuziasm care ține de secole.

*Dar pe noi, credincioșii născuți din nou, cum ne afectează învierea? Ce se întâmplă în viața credinciosului autentic din cauza învierii? Ei bine, învierea D-lui Isus Hristos este resortul care antrenează toată viața nouă a credinciosului de la un capăt la altul, îi furnizează energia, vitalitatea și nădejdea, motivându-i acțiunile de milă creștină, de mărturie și de martiraj, dacă trebuie. Însă pentru a sublinia prima și cea mai mare lucrarea a Învierii lui Hristos în viața credinciosului pocăit cu adevărat trebuie să spunem că influența majoră și capitală a învierii în viața noastră este tocmai VIAȚA LUI HRISTOS (Coloseni 3:4). Dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă, are Același Tată, Familie și Împărăție ca și Hristos, are aceleași scopuri, trăire și filosofie a vieții ca Cel pe care D-zeu L-a înviat, dezlegându-i lăgăturile morții, pentru că nu putea fi ținut de ea. Are aceeași viață – viața lui Hristos (nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine (Galateni 2:20); asta este !

E adevărat lucrul acesta și cu privire la tine? Influențează Învierea lui Hristos viața ta ? Ar trebui !… Trist este că pe unii nu-i mai prea influențează.

Dacă suntem dintre acei pe care Învierea lui Hristos chiar îi influențează atunci iată ce adaugă aici Pavel: „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. 

Gîndiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. 

Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 

Cînd Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă. Deaceea, omorîți mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăția, patima, pofta rea, și lăcomia, care este o închinare la idoli…” Coloseni 3:1-5

HRISTOS A ÎNVIAT !!!                                                      

păstor Ilie Mondoc, Rm-Vâlcea


 

504total visits,3visits today